Se-nvârte prin bucătăria îngustă, să cureţe după prânz. În grabă se loveşte rău cu şoldul de colţul mesei. În mă-ta, Dorule, cum n-ai tu curaj să punem la Caritas, să ne facem şi noi casă. Deodată i se încleştează pumnul pe buretele de vase, căci în apartament intră fluierând vesel un bărbat. Închide uşa şi dă să se descheie la palton. Ochii li se întâlnesc. Energia lui o face să-şi ducă mâna, plină de spumă, la stomac. E treişpe? E nouă, treişpe e la etajul doi. Scuzaţi. Iese. Ea zâmbeşte şi începe să fluiere.
