Râdea extatic, zulufii roz îi săltau pe umerii goi şi el o privea cu ochii plini de ceva între teamă şi-un început de nouă iubire. Ai văzut-o pe mă-ta ce piruetă a făcut în zbor când a căzut cu scaunu ăla de-ai zis că-l repari când vrei tu nu când zic io? Tac-tu, hi hi, nu se putea hotărî dacă să-şi smulgă privirea de pe ţâţele mele sau nu. Mi-ai umblat în sertar, zăludo? Nu râde, ai mâncat ciocolata aia pe care scria Bucuria? Era pentru săptămâna-n care vine mă-ta-n vizită. Şi nu era ciocolată.
