Dorul de tine ca un păun
Îmi înfoaie pe piele ochi încercănaţi
De un geamăt niciodată clipit.
Aşteptarea de tine
Îmi desenează pe piele dungi ca de zebră,
Albă, vînătă, roşie, verde.
Nimicul de tine
Face zebre şi păuni să mi se împreune în strigăt şi muşcătură;
Dungi vinete, năpustite în ochi încercănaţi
Ca într-o reabilitare a ciclopului Polifemo
Şi pielea mea începe să vadă.
0 comentarii
Arhiva rubricii
Laudă pietrei, François Cheng, traducere de Ioana IeronimSă uităm înseamnă să nu mai scriem, Ioan T. MorarAutoportret, Linda Pastan, traducere de Ioana IeronimBocca di leone, Marin SorescuÎntre două vârste, Aleš Mustar, traducere de Paula Braga ŠimencToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate