La fel ca jumătate de planetă, m-am uitat sâmbăta trecută la transmisiile seriei de concerte Live 8, concerte care s-au dorit a fi un mesaj pentru liderii celor mai puternice state din lume, lideri care ar putea decide să şteargă datoriile externe ale unor ţări foarte sărace.
Spre deosebire de majoritate, eu şi cu alte câteva mii de tineri am avut neşansa să ne uităm la TVKlumea pentru transmisia asta. (În caz că nu ştiţi cine e TVKlumea, o completare: e varianta românească de la MTV, adică o televiziune cu muzici multe, doar că, din când în când, îl mai puteţi vedea şi pe Costi Ioniţă).
N-am avut inspiraţia de a urmări pe net concertele Live 8, aşa că am reuşit să mă enervez foarte tare, graţie comentatorilor românaşi ai show-ului în cauză. Atât cei care fuseseră trimişi la Londra, cât şi cei din studio nu aveau habar cine este organizaţia pentru care se presta atâta deranj: G8 (în cele 4 - 5 ore cât am urmărit eu, n-au rostit nici măcar o dată formularea "Grupul celor 8" şi n-au explicat cu ce se ocupă grupul ăsta şi de ce a fost creat, ba chiar s-au exprimat de câteva ori folosind o sintagmă care n-are sens "8G"). Ar fi fost foarte simplu să afle răspunsul fie deschizând dosarul de presă, fie cu o căutare pe web. Şi dacă documentarea era dificilă, ar mai fi avut o şansă: să-l sune pe Petre Roman, care l-a întâlnit recent pe Bono (băiatul ăla frumos care cântă la U2) şi chiar a primit o invitaţie oficială la concert. El ar fi ştiut să explice bizonilor din studio, precum şi tinerilor care îşi aşteptau trupa preferată să cânte, de ce e importantă influenţarea deciziei celor 8 preşedinţi de state care formează celebrul grup.
Iar asta nu e tot. Bizonii din studio, care - ce ciudat, ce bizar şi ce coincidenţă - au fost DJ la staţiile de top, dar nu-şi mai găsesc locul în nici un radio în care se face meserie adevărată, habar nu aveau numele multor trupe care se aflau pe scenă! În plus, nici unul dintre ei n-a fost capabil să observe că toţi cei care au urcat pe scenă au cântat măcar unul din hiturile anilor '80. Alegerea n-a fost întâmplătoare, pentru că respectivele piese se adresează publicului care are astăzi peste 30 de ani (sunt hiturile adolescenţei acestui public, hiturile care îi generează amintiri plăcute). Publicul de peste 30 de ani e important pentru organizatori pentru că se află în poziţii de conducere şi / sau influenţă. Cu această şmecherie, organizatorii au lovit două ţinte: tinerii, prin trupele care cântau, şi părinţii lor, prin ceea ce se cânta.
Dacă vă spun că organizatorii Live 8 au reprezentaţi în România care ar fi trebuit să declanşeze o campanie cu banderole albe, o să vă gândiţi că trăiţi într-o ţară de ignoranţi pentru că nici o televiziune nu i-a descoperit. O asociaţie şi un ziar (Fundaţia Anaconda şi Curierul Naţional) s-au plimbat probabil puţin până la Londra ca să înveţe cum să realizeze evenimentul local. Iar în ziua în care ar fi trebuit să-l facă, precum şi în cele de dinainte, telefoanele lor sunau în gol. Dacă n-am ratat eu vreo grevă, nu ştiu să fii purtat vreun român vreo banderolă albă zilele astea.
Aşa că dacă vreţi să aveţi o companie plăcută, evitaţi întotdeauna să vă uitaţi la TVKlumea. În week-end-ul ăsta puteţi alege filmul In good company, o comedioară cu Dennis Quaid şi Scarlett Johansson, iar pentru liniştea mea (că aveţi o informaţie completă) citiţi şi paragraful ultim.
G8 este un grup informal de 8 ţări (Canada, Franţa, Germania, Italia, Japonia, Rusia, Marea Britanie şi Statele Unite) plus doi reprezentanţi ai Uniunii Europene (preşedintele Comisiei Europene şi liderul ţării care deţine preşedinţia Consiliului European la momentul desfăşurării întâlnirilor). Prima întâlnire a avut loc în 1975, în Franţa, şi s-a bucurat de participarea a 6 dintre ţările care fac acum parte din G8. Dacă la început grupul a luat în discuţie problemele economice ale anilor 70, astăzi G8 are pe agenda problemele macroeconomice şi de politică internaţională.
Acestea fiind scrise, vă doresc sa aveţi o companie plăcută în acest week-end.
(Articol preluat din Jurnalul Naţional)