În câmpurile Flandrei macii unduiesc
Între cruci înşiruite rânduri
Marcând locul unde suntem; pe cer
Viteze ciorcârlii cântă şi-acum
Abia se aud printre tunuri.
Noi suntem morţii. Câteva mici zile în urmă
Eram vii, simţeam zorii şi vedeam apusul,
Iubeam, eram iubiţi, zacem acum
În câmpurile Flandrei.
Duceţi voi mai departe vrajba cu duşmanul:
Din mâinile noastre ce cad vă aruncăm
Torţa; voi să o ţineţi sus.
De rupeţi legământul cu noi care murim
Nu vom dormi, chiar dacă macii cresc
În câmpurile Flandrei.
(în perioada 1 aprilie 2021 - 1 iulie 2021, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)
0 comentarii
Arhiva rubricii
Descântec, Simona PopescuFiul risipitor, Gabriele Tinti, traducere de Ioana IeronimSamuel, Mariana MarinPământ pătruns în inimă, Gabriela MelinescuRuga cuvintelor, N. Scott MomadayToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate