Cad melcii

Cad melcii la Uppsala întruchipînd ispite
căci dragostea cu care se zămislesc în serii
e-un anotimp de albe cochilii înflorite
şi izbucni-va fructul ca jertfă a căderii

Culoarea se supune esenţelor primare
ceremonii profunde sub înveliş transpar
şi pînă la recoltă e totul o eroare
şi doare echilibrul acesta necesar

Cad melcii la Uppsala în ordine firească
nehotărîţi în sine mereu mai sus se-aştern
printr-un destin potrivnic ce pare să-ntregească
din două anotimpuri un anotimp etern.