Azi împlinim un an de căsnicie. Cu ocazia acestei zile importante in viaţa noastră de familie, am împachetat copila, i-am făcut băgăjelul şi am expediat-o în casa bunicii, spre bucuria Gabicăi care cred că la ora la care eu scriu (12.18 în miezul zilei) taie bilete la uşă pentru toate rudele Irinei – din partea tatălui. Cât despre noi, ne-am făcut cadou 12 ore de somn neîntrerupt şi vom vedea ce se mai întâmplă în restul zilei. N-o să vă supăraţi dacă azi nu vă scriu poveşti cu Irina, sper.
Vă ofer (în reluare, cum am zice la radio) povestea zilei de 16 iulie 2004 (văzută de noi, sau aşa cum a văzut-o mătuşa Delia ), când de dragul Irinei (pe atunci doar un sâmburel) am devenit oficial familia Vuţescu-Demirgian.
Să fim iubiţi!
0 comentarii
Arhiva rubricii
Chintă, mami!Zen: să bei ceai dintr-o ceaşcă goală...Cine doarme-n patul mare?La poupée qui fait nonAm buba!Toate articolele din această rubricăRubricile categoriei
ŞantierVizorTot ce-i minunat în lumeEu. VarianteMarafeturi și scofeturiJurnal intimClavecinul bine temperat (scrisori pentru Cristina)Primele o mie şi una de nopţiiubirea mya din absurdOraşul interiorCafea şi pisiciEseuri personaleLoc de cititDespre noi. Şi lucrurile care conteazăDin lumea celor miciGaleria Amintirilor - Fundaţia Hope and Homes for Children RomâniaLecturi la 16 aniThe Doc Filescasa de-a casaScrisori pe genunchiPublicitate