În soarele care se-nclină
stăm adunaţi de spate
pe bănci la iarbă verde.
Braţele ne atârnă,
ochii clipesc de tristeţe.
Oameni în hainele lor se plimbă
legănat peste pietre
deasupra cerul vast care
de la colinele din depărtare se-ntinde
spre dealuri departe.
(în perioada 1 aprilie 2021 - 1 iulie 2021, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)
0 comentarii
Arhiva rubricii
Diphylleia grayi, Ruxandra CesereanuDescântec, Simona PopescuFiul risipitor, Gabriele Tinti, traducere de Ioana IeronimSamuel, Mariana MarinPământ pătruns în inimă, Gabriela MelinescuToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate