9 (e plină lumea de copii mari mamă...)

e plină lumea de copii mari mamă
nu te uita aşa
tu i-ai făcut pe toţi
le-ai tricotat minţile în aşa fel încât să le intre la apă
le-ai spus când dormeau să se ferească de îmbrăţişări
să nu sărute decât pe furiş şi din vârful buzelor
le-ai mai spus să râdă de orice oricât oricând
şi cât pot ei de tare
măcar ai făcut şi tu ceva bun pe lumea asta mamă
dar ştiu eu bine
că după fiecare porţie sănătoasă de râs
îi închideai pe rând
în câte o cameră albă şi parte luminoasă
îi puneai într-un colţ
şi le spuneai
să-şi îndese faţa până le încape în unghiul ascuţit
până le ieşeau ochii din cap
le prindeai un braţ
îl răsuceai la spate şi apăsai până trosnea
lasă mâna moale ziceai
te mângâiai cu palma braţului răsucit pe obraz
îi sărutai voios vârful degetelor şi nu muşcai
niciodată n-ai muşcat mamă
doar le ziceai să se împingă mai mult în perete
şi data viitoare să râdă mai tare

(în perioada 1 aprilie 2021 - 1 iulie 2021, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)