24.07.2005
Vineri dimineaţă m-am gîndit mult ce film să aleg pentru editorialul meu din Jurnalul Naţional. Pe marile ecrane nu era nimic interesant, despre DVD-uri nu pot să scriu pentru că nu sunt pentru "toată lumea", aşa că nu îmi mai rămăsese decât TV-ul. Şi după ce m-am uitat într-un ghid tv, mi-am adus aminte de o discuţie cu un prieten. N-am avut nevoie decît de 15 minute ca să-mi scriu articolul, l-am scris cursiv, fără să mă întrerup de parcă ar fi stat în mintea mea de multă vreme. Iar cînd l-am terminat mi-am dat seama că e o excursie interesantă prin creieraşul meu şi că, dacă trişez puţin, putem afla ce e în mintea altora.

Aşa că, după amiază, cînd expediasem deja textul la ziar, am trimis cîtorva zeci de persoane un e-mail cu întrebarea "Ce ai face dacă ai fi Dumnezeu pentru o zi". Unii au răspuns, alţii nu. Unii au vrut să-şi spună numele, alţii nu. Oricum, răspunsurile lor sunt mult mai spectaculoase decît editorialul meu, aşa că au prioritate. (Acolo unde s-a dorit păstrarea anonimatului, au fost menţionate iniţialele şi sexul. E amuzant cît de mult spun răspunsurile despre fiecare dintre noi, fie că e vorba de femei, fie de bărbaţi). "Jurnalul de cinefil" îl găsiţi la sfîrşitul răspunsurilor prietenilor mei. CB



Ce ai face dacă ai fi Dumnezeu pentru o zi?


  Alin Ionescu: E o întrebare grea şi mie nu-mi place să mă trag de şireturi cu Dumnezeu (Doamne iartă-mă!). N-aş vrea să fiu Dumnezeu nici pentru o jumătate de oră. Dar dacă totuşi aş fi numit de Dumnezeu să-i ţin locul cinci minute, primul lucru pe care l-aş face ar fi să concediez nişte popi şi să pun în locul lor cîţiva copii cu bun simţ. Pe urmă mi-aş da demisia şi mi-aş lua concediu. Nu pe pămînt.

 Cătălina Miciu: Cred că aş vrea să văd lumea de sus din ceruri, aşa... tot. Sa contemplu.

  Ana Gavrea: Aş face să fie doar vară, să nu fie niciodată iarnă; aş aboli munca şi aş perpetua joaca, aş face să nu se mai folosească vreodată bani, să nu existe pur şi simplu, adică totul să fie free. Aş da delete la sentimente negative pentru oameni, aş şterge din dicţionarele tuturor limbilor toate cuvintele care denumesc astfel de sentimente. Aş da o lege divină ca iubirea să fie întotdeauna reciprocă, şi încă una - să se formeze cupluri pe viaţă

  Adriana Marina: Cred că ar fi un blestem pt că n-aş ştii ce să fac mai întîi. Mai cred că majoritatea oamenilor s-ar gîndi ce să facă mai întîi şi ar pierde jumate din timp pentru chestia asta. Eu aş băga în capul oamenilor cultură. Dar asta e doar o ipoteză, nu ştii niciodată ce se poate întîmpla dacă o să fiu D-zeu pt o zi...

  Mishu Naie: Aş desfiinţa conceptul de bani

  Mădălina Tache: Aş face 2 lucruri:
1. aş rezolva problemele tuturor oamenilor care mi-s dragi
2. aş face ca toţi oamenii din lumea asta să fie buni
Şi nu e vrăjeala de Miss Univers, chiar aş face asta.

  Ana Oprea: Aş încerca să dau oamenilor tot ce-şi doresc şi apoi m-aş uita să văd dacă tot nemulţumiţi sunt.

  Radu Preda: Dacă aş fi Bruce Almighty, l-aş face pe Băsescu preşedintele organizaţiei nr. 187 PSD din sectorul 5 (subalternul direct al lui Vanghelie, cum ar veni), aş face clima la loc, iarna-i iarnă, vara-i vară şi mi-aş da puteri să pot să zbor, măcar o dată în viaţă. Şi mi-aş programa toate visele să fie color şi să le pot scoate la imprimantă a două zi.

  Gabi Peleanu: Aş vrea să-l mai văd o dată pe bunicul meu, care-a murit, de exemplu.... să-mi mai zică una bătrânească despre viaţă... Aş face ceva pt mine, nu pt oameni... Sunt egoistă oare?

  Radu Petria: Cred k aş şterge lumea d p pămînt şi aş lua-o de la cap

  Catinca Roman: Aş face ca toată lumea să fie mulţumită, fiecare cum îşi doreşte...

  Lili Ionescu: Aş aduce-o pe mama mea înapoi.

  Marius Gheorghiu: I-aş ajută pe copiii şi pe bătrînii bolnavi. Cînd îi văd pe stradă, mă gîndesc adesea, de ce nu am puterea lui Dumnezeu ca să-i ating şi să se ridice sănătoşi?!

  Laura Chivu: Eu i-aş face pe toţi oamenii mult mai buni, mai înţelepţi şi mai plini de iubire pentru cel de alături

  L.B.(bărbat) -Aş arunca în focul iadului toate bolile şi armele de pe faţa pământului

  Ioana Hodoiu: Sunt foarte egoistă. Dacă aş fi Dumnezeu pentru o zi mi-aş împlini o dorinţă:). Mă roade cîteodată ideea că de cîteva ori în viaţă am fost pusa în situaţia de a face o alegere esenţiala. Nu regret niciodată alegerile făcute, dar am o curiozitate perversă de a şti cum aş fi fost acum dacă aş fi ales cealaltă variantă. Just for fun... Nu am o educaţie prea religioasă din moment ce pentru mine Dumnezeu e un fel de peştişorul de aur...:)

  Semida Duriga: Aş vrea să fiu Dumnezeu în Ziua a Şasea, ziua în care se creează OMUL. Atunci aş chema la brainstorming toate animalele create anterior, toţi îngerii, heruvimii, serafimii şi stelele şi i-aş întreba cum ar vrea să fie viitorii oameni. Cred că ar fi mai bine decît să fac "peech" şi să premiez cea mai bună idee cu o planetă. Apoi i-aş pune pe fiecare dintre cei care vin cu cîte o idee, să mute un munte din loc, ca să verific cîtă credinţa au în proiectul lor. Apoi, în ziua a Şaptea cînd n-am mai fi Dumnezeu, m-aş supune regulilor făcute de Dumnezeul acelei Zile.

  Despina Bădescu: Dacă aş fi Dumnezeu o zi aş organiza excursii de weekend pentru orice om care vrea să meargă în filmul sau în cartea lui preferată.

  L (bărbat): Aş încerca să fac bătrînii şi copii orfani fericiţi măcar pentru atît de puţin timp, să văd un zîmbet. Răspunsul ăsta ţi l-am dat pentru că dimineaţă am văzut un bătrînel care cerşea, şi-i era ruşine să o facă. Şi era foarte curat, cu medicamentele după el.

  Claudia P. Aş oferi oamenilor leacul bolilor incurabile... şi i-aş pedepsi pe toţi care aruncă pe stradă pachetele de ţigări şi alte resturi (dacă autorităţile nu o fac... poate reuşeşte Dumnezeu!).

  R.D. (femeie): Dacă aş fi Dumnezeu m-aş gîndi mai bine de ce iau oamenii buni şi las pe pămînt oameni care nu au nici un Dumnezeu, beţivi, violatori...

  Dragoş Vasile: Dacă aş fi Dumnezeu pentru o zi, aş vrea să fiu Elvis.

  Amorena Niculescu: Plec la noapte în Canada. Dacă aş fi, deşi nu îndrăznesc să gîndesc aşa ceva, aş transforma totul în dragoste. Iubesc şi mi se pare cea mai deplină stare. Aş copia-o la infinit şi pentru toată lumea. Să curgă dragostea în valuri. Dar plec în Canada. Şi "obiectul" iubirii mele rămîne aici. Cristina, există deja Dumnezeu:) La întoarcere, va fi perfect.





Dumnezeu pentru o zi



Zilele trecute m-a întrebat un prieten ce-aş face dacă pentru o zi, o singură zi, aş fi Dumnezeu? Dacă aş avea puterea LUI, înţelepciunea LUI şi, să zicem, anii LUI, care ar fi primele lucruri pe care le-aş face?

M-a îngrozit întrebarea şi primul răspuns pe care l-am dat a fost: aş încerca să opresc ploaia, ca să nu mai sufere oamenii şi să nu mai fie ameninţată casa bunicilor mei. După care m-am gândit că, deşi pare altruistă această alegere, e de fapt egoistă. Mă gândesc că apa va distruge casa în care mi-am petrecut vacanţele, aşa că dacă n-ar mai ploua eu nu mi-aş mai face griji, deci aş avea mai puţin stress, mi-ar fi mai bine. Aşadar dacă aş fi Dumnezeu pentru o zi primul lucru pe care l-aş face ar fi (şi) în folosul meu, iar asta nu e foarte corect.

M-am gândit mai apoi că aş folosi cele 24 de ore să fac fapte bune, să ajut nişte oameni care au probleme, să le îndrum calea într-o anumită direcţie în care n-ar mai întâlni obstacole greu de depăşit. Dar când mă uit la televizor, îmi dau seamă că gestul de a face bine nu mai are semnificaţiile de altă dată. Donaţiile pentru oamenii "atacaţi" de ploaie se fac însoţite de comunicate de presă şi de rugăminţi către ziare sau televiziuni ca "să apărem şi noi la ştiri". Şi ţi se pare că a dispărut bucuria de a face un bine doar pentru satisfacţia pe care ţi-o dă drumul parcurs către sufletul unuia ca tine. Mai apare din când în când câte o veste despre un pensionar care a donat 100.000 de lei sau despre câte un bătrân care e gata să ia în casă doi copilaşi, pentru vacanţa de vară. Cu ştirile astea zâmbeşti chiar dacă ai un nod în gât de emoţie, dar nu le reţii numele celor implicaţi. Reţii însă numele companiilor care dau milioane din miliardele pe care le au în conturi şi care prin gesturile lor publice caută puterea.

Şi tot n-am rezolvat dilema: ce aş face dacă aş fi Dumnezeu pentru o zi?

Mai m-am gândit că ar fi bine ca în cele 24 de ore în care eu aş fi Dumnezeu să nu mai moară nimeni. O zi ar putea fi o veşnicie pentru unii şi ar putea trăi sau retrăi ce n-au putut face într-o viaţă întreagă. Şi mă gândesc că dacă aş fi fost Dumnezeu într-o sâmbătă anume, n-ar mai fi murit Adriana Istodor (jurnalista pentru care în urmă cu câteva luni adunam fonduri alături de nişte oameni pe care nu-i mai întâlnisem, dar cu care aveam un lucru în comun: vroiam să facem un bine). În sâmbăta aceea, dacă eu aş fi fost Dumnezeu, Adriana şi soţul ei ar fi trăit tot ceea ce nu mai pot trăi: ar fi avut copii şi le-ar fi aşezat cadourile lângă un brad de Crăciun, ar fi fost la prima lor zi de şcoală şi la prima serbare la care ar fi luat premiu, apoi la nunta lor şi şi-ar fi ţinut în braţe primul nepot. Toate într-o singură sâmbătă, pentru că ar fi fost în puterea mea, dacă aş fi fost Dumnezeu pentru o zi.

Dar prietenul care mi-a pus această întrebare a revenit cu o precizare. Ce ai face în primele clipe în care ai ştii că din acel moment tu eşti Dumnezeu pentru o zi? Care ar fi primele tale gesturi? La ce te-ai gândi?

Şi am început să râd. Mi-am dat seamă că în primele clipe mi-aş pune mâna pe faţă să văd dacă mi-a crescut barbă, apoi m-aş uită într-o oglindă să văd cât am îmbătrânit. Dacă nu cumva mi s-a schimbat trupul şi am luat chipul şi asemănarea LUI.

M-am simţit bine gândindu-mă că primele mele reacţii ar putea fi umane. Şi mi-am dat seamă că dacă aş fi Dumnezeu pentru o zi mi-ar plăcea să folosesc toate cele 24 de ore ca să fac oamenii să zâmbească. Nu cred că aş reuşi să-i fac pe toţi să râdă - chiar şi cu puterea LUI, n-aş avea prea mult simţ al umorului - dar aş face într-un fel ca toţi să zâmbească măcar o dată în cele 24 de ore.

Vă gândiţi probabil că e foarte necreştinească întrebarea prietenului meu. Cum adică, un om să fie Dumnezeu pentru o zi? Ei bine, gândiţi-vă bine ce aţi face dacă aţi fi voi Dumnezeu pentru o zi. Şi dacă aţi avea puterea să nu vă luaţi cu totul în serios, s-ar putea să vă placă să vedeţi comedioara Bruce Almighty / Dumnezeu pentru o zi, în această seară la HBO.

(Articol preluat din Jurnalul Naţional, sîmbăta, 23 iulie 2005)

0 comentarii

Rubricile categoriei

Jurnal de cinefilFilme la LiterNet

Publicitate

Sus