31.07.2005
Săptămâna aceasta Bucureştiul e ceva mai aglomerat. Pe la prânz, pe micile terase de la Romană sau de la Universitate, vezi copii de 18 ani alături de câte un părinte care încearcă să-i facă o plăcere: de la o băutură răcoritoare până la hamburgerul unui fast food renumit. Dimineaţa însă, părinţii se separă de copii şi păzesc uşile ASE-ului sau pe cele ale Universităţii. Au început examenele de admitere la facultate. Au început emoţiile mari ale copiilor, palpitaţiile uriaşe ale părinţilor, iar lenea profesorilor care supraveghează a ajuns şi ea foarte mare odată înfruntată căldura şi calcul retribuţiei mici pe care o primesc pentru orele suplimentare. Vi se pare cunoscut? E un scenariu care se repetă în fiecare an.

Îţi dai seama repede ca aceia pe care-i vezi pe stradă, la terase sau fast fooduri, sunt din provincie pentru că bucureştenii cum au terminat examenul pleacă repede acasă la aer condiţionat, iar copiii din provincie văd admiterea la facultate ca o şansă de a evada din orăşelul lor mic în care nu se mai petrece nimic. Mulţi dintre ei aleg o facultate influenţaţi de ce şi-ar dori părinţii lor să facă, de materiile la care au înţeles mai multe pentru că au avut profesori mai buni, de ce e la modă sau, în rare cazuri, de ce le-ar plăcea lor să facă. Dar indiferent de ce facultate aleg, au o singură ţintă: să evadeze din orăşelul lor unde plictiseala e lege.

Sunt la fel ca animăluţele din desenul animat care se numeşte Madagascar. Trăiesc bine acolo unde stau, primesc mâncare bună, au prieteni, dar vor "libertate" şi evadează pentru ea. În desenul animat pe care puteţi să-l urmăriţi pe marile ecrane începând din acest sfârşit de săptămână, animăluţele locuiesc la grădina Zoologică din New York şi, în căutarea libertăţii, ratează jungla şi ajung în Madagascar.

Copiii care dau zilele acestea la facultate vor trăi, pas cu pas, senzaţiile animăluţelor animate. Odată evadarea reuşită (admiterea la facultate obţinută) va apărea bucuria eliberării. Fără mama, fără tata, într-un oraş mare în care poţi să faci ce vrei, în care sunt de la restaurante, fast fooduri şi până la discoteci şi cinematografe mai multe decât a văzut vreodată. Va fi raiul pe pământ. Dar abia mulţi ani după această bucurie a eliberării îşi vor da seama că, asemeni personajelor desenului animat Madagascar, au ratat jungla chiar dacă au ajuns într-un alt loc sălbatic.

Până în anul terminal de facultate, mai mult de jumătate din ei vor realiza că şcoala pe care o fac nu e ceea ce şi-au dorit şi că nici nu le e de foarte mare ajutor pentru ce ar putea să facă în viitor. Unii vor abandona, alţii se vor strădui să termine ca să rămână cu o diplomă care le-ar putea fi utilă mai târziu. Tot în perioada asta, prieteniile pe care şi le-au făcut de-a lungul timpului vor începe să se cearnă. Asemeni animăluţelor din Madagascar se vor certa pentru câte o bucăţică de "friptură" în dorinţa de a dobândi confortul la care aspiră. Şi va veni un moment în care îşi vor da seama că libertatea pe care au căutat-o atât în anii de facultate, nu e acolo chiar dacă locul în care trăiesc seamănă cu o junglă, chiar dacă viaţa le e "sălbatică". Şi vor ieşi de pe băncile facultăţii dezamăgiţi, dând vina pe stat, pe sistemul de învăţământ, pe oricine le va trece lor prin minte, pentru că nu au condiţiile pe care şi le-au imaginat.

Peste 70% din absolvenţii de facultate nu profesează în meseria pentru care s-au pregătit pe băncile şcolii. E o statistică tristă care arată că în dorinţa de evadare poţi face alegeri greşite, sau că libertatea pe care o cauţi nu e întotdeauna în junglă. Şi mai e un semn că dacă le-am da copiilor un an doi de libertate după ce au terminat liceul (cum fac americanii cu colegiul pregătitor pentru Universitate) şi abia apoi i-am trimite în "jungla învăţământului superior", am avea mai puţine dezamăgiri.

Până se va întâmpla asta, în fiecare an, de la sfârşitul lui iulie şi până la sfârşitul lui septembrie, ne vom uita cu nostalgie la părinţii care-şi bucură copiii pe câte o terasă în pasaj la Universitate şi le vom spune în gând: Baftă la examene!


(Articol preluat din Jurnalul Naţional)

0 comentarii

Publicitate

Sus