numi-lumină

fiecare vers despre mathilde
a apărut din senin pe zid
uneori în vopsea alteori în grafit
cu cioburi de la bere scrijelit
pe tot felul de lambriuri
sau scris chiar de buzele mele
într-un sărut exersat timid
pe vitrina casei de pariuri
(*)
fiecare vers despre mathilde
s-a scris de unul singur parcă
cu markerul pe bancă
cu cheia de la peugeotul tatei
pe turnul de apă
cu tatuaje de la gumă pe garaj
şi apoi cu guma în părul
copiilor de la bloc
uneori cu spray pe mega image
şi chiar crestat pe mărul din faţă
ce frumos ar fi ca în fiecare loc
să rămână scris despre mathilde o viaţă
(*)
numele mathildei e scris în stele
în zaţul de cafea de dimineaţă
în ciorba de urzici a mamei mele
numele muzei originare
de care se agaţă fiinţa mea
cu toate simţurile vitale
fără de care lumina nu se mai poate
numi lumină
şi nu se mai poate numi
nici altcumva
mathilde cea divină
cum e liniştea pe lună plină
cu ochii abia mijiţi în beznă
cum e să te simţi siaj
înaltă ordine de idei
prins într-un survolaj


fotomontaj de Simina Pitur
 
cu încheietura ta de glezna ei
cea mai catifelată gleznă
şi să pluteşti aşa fără să cazi
nu fac asta de ieri de azi
aşa trăiesc de când mă ştiu
aşa mă ştiu de când o ştiu
şi doar de dragul ei am scris
şi scriu
mathilde cea divină
pe care o alint cum simt
numi-lumină
(*)