mâna întinsă care nu spune

(*)

te ţin de mână
chiar şi când am mâna ruptă
cu mâna bună

iar când nu am mâna ruptă
cu mâna dreaptă sau
mâna stângă
uneori cu mâinile împreună

a rugăciune
şi dacă nu a rugăciune
a echilibru
şi dacă nu a echilibru
pur şi simplu

merge de minune

te ţin de mână
în două-trei feluri ciudate
inventate
după cum degetele sunt
sau nu sunt încrucişate
după cum palmele sunt
sau nu sunt transpirate
după cum tu eşti sau nu eşti
supărată

dar chiar şi atunci la supărare
când privirea ta şi paşii tăi mă ceartă
te ţin de mână în continuare

(**)

de mâna mamei m-am smuncit
în piaţa mică odată pe când aveam cinci
vis-à-vis de rulota cu mici
şi mâna ei s-a lungit
ocrotitoare chiar mai tare
decât cealaltă mână în care
ţinea păstârnaci în pungi
şi ţelini grele
şi mama a strigat unde fugi
nu mă prinzi nu mă ajungi
îi răspundeam şi aşteptam
să intre în joc sau să arunce cu ele

am intrat într-o tarabă sub o babă
şi deasupra capului meu se făceau
tot felul de legături şi se învârteau bani
eu stăteam cuminte şi aşteptam
să vină mama să mă ia

de sub cele şase fuste ale femeii
am stat acolo şapte ani

(***)

mâinile mele au deschis tot atâtea uşi
câte lacrimi au adunat căuş
au mânuit tot felul de păpuşi
au mirosit a gelul tău de duş
au separat albuş de gălbenuş
s-au şi uscat de tuş şi rumeguş

mâinile mele continuau
în mâinile tale
cum tot ce eram
eram în mâinile tale
într-o continuă modelare
a unei tărtăcuţe de bebeluş

îţi ştiam relieful şi nervurile palmei
mai bine decât ştiam
să scriu despre asta

şi nu scriam despre asta câtuşi de puţin
la gândul că pur şi simplu le ţin
sau dacă nu pur şi simplu
la gândul că echilibru le ţin
sau dacă nu echilibru
la gândul că rugăciune le ţin
sau dacă nu rugăciune
în fine
mergea de minune

(****)

într-o zi m-am uitat la mâinile mele
cum scriu versuri
şi am vrut să mă smucesc
pentru prima dată după atâta timp
ok fie
mâzgăleau hârtia în chip de poezie
în timp ce babardeau şi schingiuiau poezia
care zăcea cu adevărat în mine
de aia mâinile mele nu fac niciodată nimic
nu fac niciodată nimic bine
singurele sonete adevărate se scriu
de mână cu tine
singurele sonete adevărate nu se vor şti
nu se ştiu
şi poate că aşa trebuie să fie

bate palma
sau hai să te învăţ salutul ăla
dacă ai fi clape
aş apăsa mi si si
dacă ai fi un număr ai fi
pi
dar eu nu ştiu să cânt
şi număr doar pe degetele tale
până la unu
şi începând cu inelarul
şi terminând cu inelarul

aşa cum tu
numeri tot până la unu
şi începând cu mijlociul
şi terminând cu mijlociul

te ţin de mână
chiar şi când am mâna ruptă
cu mâna bună

iar când nu am mâna ruptă
cu mâna dreaptă sau
mâna stângă
uneori cu mâinile împreună

(aşa cum le ţii la beatbox)

bate palma, #mathilde!