Mereu

Mereu trebuie s-o iei de la capăt, de parcă n-ai mai fi făcut niciodată.
Dar nici să începi nu poţi
până nu uiţi tot ce-ţi aparţinuse:
foile goale şi scrise, condeiul tău,
tot ce ai scris ieri, regulile, ortografia corectă
şi incorectă, a-be-ce-ul şi de-e-ef-ul,
pe maică-ta şi pe copiii tăi,
copilăria ta, vârsta ta, metodele tale,
cântecele, elanul tău, primul aliniat,
rugăciunea ta, voinţa ta, tot ce-i frumos,
ziua de ieri, dejunul tău, sexul tău,
calităţile tale, piciorul care te doare,
existenţa altora, schimbarea,
clipa, credinţa ta, deznădăjduirea ta,
sărăcia ta, bogăţia ta, bucuria
virajului, tot ce iubeşti, ce ai fost
şi ce ai putea să devii, vidul,
gunoiul, zgomotul ciocanului şi liniştea,
vanitatea ta, gusturile şi mirosurile,
aerul, care e rece, e departe,
e uşor sau greu, într-un cuvânt: totul
- abia atunci poţi să scrii încet primul cuvânt,
apoi, peste puţin timp, pe cel de-al doilea,
şi astfel, inclusiv pe celelalte.



Traducere din limba maghiară: Anamaria Pop