Am mai fost în Sfântu, pentru aceeaşi sărbătoare, în urmă cu 9 ani. Diferenţa faţă de atunci este că oamenii prezenţi au fost mai mulţi şi nici nu a mai fost prezent acordeonistul ce a acompaniat unele mese. Bine, nici preotul bisericii cu hramul (cum altfel?) Sfântu Gheorghe nu încurajează această sărbătoare, acum 9 ani existând o mică slujbă la biserică apoi s-a mers spre cimitir cu alai cu steaguri. Anul acesta ne-a spus că o să fie puţină lume prezentă la această sărbătoare pe cale de dispariţie. N-a fost aşa!
Cu câteva zile înainte, oamenii vin la cimitir si curăţă, vopsesc şi plantează flori pe mormintele mici, multe dintre ele simple în nisip. O vizită aici, mai ales când totul este aranjat şi îngrijit, este de-a dreptul interesantă. Cruci vechi de lemn vopsit în alb, ici şi colo câte un colac agăţat (semn că cel îngropat acolo a fost marinar) sau oameni vechi care te privesc din fotografii la fel de vechi aproape şterse de soarele puternic. Probabil că acest cimitir va rămâne un muzeu alături de cel nou, o investiţie pentru localitate, încă nefolosit.
Luni dimineaţă pe la ora 10 se adună oamenii în cimitir, fiecare venind cu maşina mică, tractorul, mopede electrice, căruţe sau pe jos. Aici, aranjează bucatele aduse, pachete, aprind lumânări şi aşteaptă preotul. Se întâlnesc cu rude, vecini, prieteni şi deapănă amintiri într-un dialect ucrainian. Apoi începe slujba colectivă de pomenire, cu citire de pomelnice care durează cam 30 de minute. După 'veşnica pomenire' când fiecare este la mormântul familiei şi ridică coliva sau coşul cu bucate, se împart pachete şi majoritatea pleacă spre casă. Doar câteva familii mai rămân şi întind o pătură pe iarbă, desfac bucatele pregătite şi te invită la masă sau un pahar cu tărie sau vin. Limbile se dezleagă şi încep să se audă râsete şi cântece. Cei care rămân nu-i înţeleg pe cei care împart doar pachete şi nu respectă tradiţia locului până la capăt. Deh, lumea se schimbă şi mai este şi pandemie pe deasupra! Fiecare cu crucea lui!
Despre Paştele Blajinilor citesc pe crestinortodox.ro cum că: "De vreme ce Biserica nu are pentru această zi o anumită rânduială, trebuie să respingem acest obicei."
Mie mi-a plăcut mult acum 9 ani şi mi-a plăcut mult şi anul acesta. Îmi plac oamenii din Sfântu pentru că sunt foarte primitori şi deschişi, obişnuiţi cu turiştii. Dacă îi întrebi de vorbă caută să te ajute cu informaţii şi detalii numai de ei ştiute! Este adevărat, am prins şi perioada scrumbiei când, dacă nu eşti amator de peşte - devii, iar dacă eşti amator de peşte - te îndrăgosteşti de nenumăratele feluri, unele mai bune ca celelalte!
Dan Moruzan
danmoruzan.ro