Stau sufletele rânduite în rafturi
Şi nimeni nu le şterge praful de pe buze.
Ochii lăcrimează, nici o năframă să înfrunze
Liniştea de moarte, putrezindele frământuri.
Pe cine să învinui de uitare
Când trupurile se dezbracă în dansuri nupţiale?
Rămân carii să desmierde foile de jale.
În noapte, tamburine rătăcesc la întâmplare.
0 comentarii
Arhiva rubricii
Diphylleia grayi, Ruxandra CesereanuDescântec, Simona PopescuFiul risipitor, Gabriele Tinti, traducere de Ioana IeronimSamuel, Mariana MarinPământ pătruns în inimă, Gabriela MelinescuToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate