Închisoare

Şed turceşte pe podeaua goală am aprins lumânarea în poală
patru pereţi sunt la fel peste tot îngheaţă vorba te socot
îţi ninge la tâmple dezgândirea să nu se întâmple
atâta lungă vreme am aşteptat viitorul din trecut să se cheme
hoinăream la întâmplare printre odăi demolate cândva închisoare
azi ne striveşte cerul pieptiş în casa noastră fără de acoperiş
te-ai spulbera în stele te-ai vârî în pământ vuiet de vânt
nu-ţi afli locul n-ai vrea să fii nicăieri aşteptări temniceri
voiam o simplă încăpere a noastră să dispărem după fereastră
un loc de apropiere mărunt pentru sufletul nostru cărunt
urci tu din tine ca un fum pironită stau pe scândură scrum
pâlpâie flăcăruia în ger parcă ai în palme piroane de fier
sunt mută neputincioasă adună-ne Doamne acasă
am umblat am închipuit am trăit bucuria ne-a izbăvit
se şterg slovele de soartă ne aşteaptă altă poartă
ce se va întâmpla cu aurul amintirii topit în cuptorul firii
mă împotrivesc dau să te apuc vine vârtej de îngheţ năuc
eşti încă liber viu cu mine priviri de funingine
nu mai e mâine nu-i nimic nu te băga la nefiinţă ucenic
pune tot ce a fost în cărucior ne lepădăm de irosire la Obor
să ne trezim în zori cu gunoierii de la Crăciun până în miezul verii
o mie şi una dimineţi nenumărate despică vremile în jumătate
mută-te dar în emisfera de cleştar să nu fie nădejdea veche în zadar
să împărţim întâia dată petecul de casă ne ţine iarna nu ne lasă
ne pierde noaptea arşi de lumânare adunăm drept în inimă culoare
doi pereţi tu cu braţele doi eu acasă pentru Dumnezeu nu închisoare