Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Jobenul cu iepuraşi

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Ceas de vânzare


Eduard Ţone

20.09.2005
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Vine azi unu' la mine:
- Am un ceas de vânzare, zice. Şi mi-l arată.
- Dă-l încoace, zic. Îmi place modelul, e argintiu, zici că-i Cartier, nu o copie bine făcută. Cât vrei pe el, taică?

Omul se uită la mine, nevenindu-i să creadă că păcăleşte pe cineva aşa repede.
- Ştii ceva? zice. Mă doare capul.

Îi spun să nu mai mişte din el, pentru că astfel, la rândul ei, durerea nu se va mai mişca în capul lui.
- Nu merge. Am încercat. E ca şi cum ai un evantai şi, ca să nu strici evantaiul, dai din cap şi ţii mâna fixă.

Mă rog. Eu n-am încercat asta, deci n-am de unde să ştiu. Îl cred pe cuvânt.
- Cât ziceai că vrei pe ceasul ăla?

Tipul e tinerel, nu-i dau 25 de ani şi trei femei răvăşite prin patul lui.
- 'Eftin. E luat din...
- Nu mă interesează de unde l-ai luat, vrei să am coşmaruri şi să-mi fac procese de conştiinţă? Zi o sumă, eu îţi dau banu', tu te cari şi pretindem amândoi că nu ne-am cunoscut vreodată, nici în viaţa asta nici în vieţile care vor veni.

N-am văzut în viaţa mea ochi mai miraţi. I-am răpit din plăcerea vânzării unei opere de artă.
- Nu-l mai vând, m-am răzgândit.
- Hai mă, las-o-ncolo. Vii cu ceasul ăsta de doi bani la mine, îmi iei minţile cu el, eu mă pregătesc să marchez şi pe urmă te răzgândeşti? Nu-i frumos.

Pare trist, zău că pare trist: Îl consolez. Îl bat pe umăr. Off the record: zăresc o lacrimă dar nu i-o şterg cu mâneca hainei. Cutele frunţii lui sunt adânci ca Marele Canion. Simt cum interiorul i se năruie ca în timpul unui cutremur de gradul 7 pe scara Richter. Trebuie să găsesc ceva, repede. Îl invit la masă.

- Domnii s-au hotărât?
- Da, eu aş vrea o ciorbă de burtă şi un măr glazurat.
- Sigur, s-a notat. Dumneavoastră, domnu'?
- Un platou rece, o ciorbă de burtă ca la domnu', cu smântână şi ardei iute şi muştar şi boia dulce, un chateaubriand cu garnitură de vinete sote, o jumătate de pui la ceaun, un biftec tartar...
- N-avem biftec tartar, ne pare rău.
- Cum adică n-aveţi biftec tartar?
- Nu a venit carne tocată astăzi, ne pare rău.
- Ce imbecili, hai dom'le să mergem, credeam că mă aduci să mănânc şi eu ceva pe gustul meu...

Până la urmă mi l-a vândut, după ce m-am rugat de el, două ceasuri, pe o bancă într-un rond. Era ca de stâncă. Nu s-a-nmuiat decât când am adus vorba de Vali Vijelie. Nu mă-ntrebaţi de ce am adus vorba de Vali Vijelie, am o nebuloasă în legătură cu asta. Atunci a zis că pentru Vali Vijelie îmi vinde ceasul. Că Vali Vijelie a cântat la nunta lu' fratele lui când el dansa cu Mariana şi Mariana l-a pupat pe gât şi şi-a lipit umărul de umărul lui. Distrus de momentul erotic care-l invadase a acceptat să-mi dea ceasul pentru 300 de euro. Am răsuflat uşurat.

Dar nu mai cumpăr în viaţa mea ceasuri de pe stradă. Jur. Apropo, e 15 şi 3 minute, merge-brici!
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer