20.09.2005
Cine e mic, cenuşiu, se hrăneşte cu gogoşi, bea cafea la ore târzii în baruri obscure, dar e cel mai important cetăţean al Americii? E mai tare decât Spider Man, mai rapid decât Superman, mai viclean decât Batman şi mai silenţios decât Ninja... L-am văzut în mii de filme. Orice asemănare dintre el şi realitate, este tradiţional întâmplătoare. Nu pentru că e mai deştept decât al nostru, nici pentru că e mai cult, ci pentru că el chiar le ştie pe toate, le face pe toate şi le suferă pe toate, fie că e în filme de clasă A, B, sau C. Iată un ghid practic către personalitatea Poliţistului de district american, aşa cum îl veţi vedea numai în filme. Filme la care vom continua să mergem, şi noi şi dumneavoastră. Gogoşile să fie calde!

Poliţistul american nu doarme, nu mănâncă, e răvăşit mai tot timpul, e mahmur, nu merge la toaletă deloc şi are în permanenţă o barbă de două zile. În filmele poliţiste plouă. Poliţistul are haina udă, pe care nu o schimbă niciodată şi nici nu o spală. Când nu plouă, poliţistul doarme, ascuns în întuneric, sau are insomnie. Dacă însă doarme bine, mereu îl trezeşte un telefon la ore târzii. Ajunge la serviciu a doua zi şi i se ordonă să lucreze cu un partener mai tânăr decât el şi, de regulă, neexperimentat, pe care nu îl poate suferi. Acesta, dacă nu moare în primele cincisprezece minute (situaţie în care poliţistul de district va lua cazul la modul personal şi îl va răzbuna), va deveni omul de care îl va lega o prietenie de nezdruncinat. Cazul pentru care e chemat, e unul complicat în care el e în concurenţă cu FBI-ul. Poliţistul de district nimereşte în mijlocul unor conspiraţii mondiale pe care numai el le poate rezolva, dar pe parcursul filmului toţi vor să-l dea la o parte. Cei de la Afaceri Interne sunt în majoritatea lor corupţi.

Apoi, deşi există o sumedenie de infracţiuni, poliţistul de district se ocupă doar de: crimă, droguri, conspiraţii, atentate mondiale cu bombe atomice şi invazii extraterestre. Pentru a rezolva cazul el trebuie să-şi depăşească întotdeauna atribuţiile şi să nu-şi asculte şefii. Căpitanul de poliţie e de regulă negru. Căpitanul îi confiscă poliţistului de district insigna în prima jumătate de oră. Atunci el rămâne pe cont propriu. Apelează la prietenii mai vechi de un deceniu, aceştia răspunzând la acelaşi număr de telefon şi având aceeaşi situaţie socială ca în trecut. Când are de anchetat o crimă, poliţistul de district va avea întotdeauna de a face cu un criminal psihopat ce îşi justifică crimele cu pasaje din Biblie sau citate din vechii greci. Între acesta şi poliţistul de district există o legătură misterioasă.

În ceea ce priveşte viaţa lui personală, poliţistul de district este fie divorţat, fie văduv. Dacă e divorţat, soţia l-a părăsit pentru că el este la datorie şi nu are timp de ea, dar îl mai iubeşte încă. Dacă este văduv, soţia a fost ucisă de criminalul pe care el tocmai îl urmăreşte. Dacă are o soră, această va fi răpită de acelaşi criminal. Astfel, el îşi caută alinarea prin baruri. În timpul anchetei, el vizitează cel puţin o dată, obligatoriu, un club de striptease. Marile lui probleme apar atunci când nu e în uniformă. El nu are linişte niciodată pentru că la fiecare pas se întâlneşte cu infracţionalitatea. Aproape fiecare poliţist de district e fiul unui poliţist de district care a fost împuşcat fie de un infractor care nu a fost prins niciodată, fie de către un coleg corupt, care nu a fost încă descoperit. Sarcini care apasă pe umerii urmaşului său, om al legii.

Crescut pe stradă, poliţistul de district se simte vulnerabil în casă, unde inventează diferite mecanisme de monitorizare şi siguranţă inedite, dar geniale (o sticlă de bere pe clanţă, bec spart sub preş, o scobitoare prinsă între toc şi uşă) şi doarme întotdeauna cu pistolul sub pernă. El conduce doar maşini vechi (Made in USA), care într-o cursă de urmărire depăşesc maşinile ultimul model. În aceste urmăriri se alătură zeci de maşini de poliţie şi toate sunt distruse din cauza...

Poliţistul american de la patrula de circulaţie e în permanenţă pe o motocicletă albă, îmbrăcat într-o uniformă impecabilă, proaspăt bărbierit, cu ochelari de soare pe ochi şi o cască mare albă pe cap. În mijlocul conflictelor armate, poliţistul de district, familiarizat cu armamentul învechit şi ieşit din uz, manevrează pentru prima oară cu succes armament de ultimă oră. Dacă însă nu are acces la acest armament, face faţă foarte bine atacului cu pistolul său de şase gloanţe. Când întâlneşte duşmanul, reuşeşte să îl dezarmeze, dar acesta apelează la codul de onoare al poliţistului şi se luptă corp la corp cu acesta până la epuizare. Rănit de glonţ, poliţistul de district foloseşte membrul bolnav pentru a da lovitura de graţie. Asta dacă nu cumva se vindecă singur pe parcurs sau apelează la o femeie frumoasă care îl dă cu iod. Deşi e vizibil dărâmat, rănile de pe faţă dispar în câteva cadre.

Din vânător, el ajunge mereu vânat (posibil de către cei de la Afaceri Interne). Dar se ascunde lejer într-o paradă de Saint Patrick's Day, chiar dacă nu e Martie şi chiar dacă acţiunea nu se desfăşoară în Boston. Dacă este în mijlocul unei conspiraţii şi este prins, decât să risipească gloanţele, megalomaniacii preferă să-l execute folosind maşinării complicate, care cuprind rachete, sisteme electronice, gaze mortale, lasere, rechini, câini, sau crocodili, ceea ce îi oferă poliţistului de district cam 20 de minute pentru a evada. Minute de care acesta profită de fiecare dată şi scapă.

Dacă poliţistul de district urcă în avion (ghinion că îşi ia concediu după mulţi ani de muncă), el o face la începutul filmului, iar avionul este întotdeauna deturnat. Dar el poate pilota orice avion, până la aterizare, urmând instrucţiunile cuiva din turnul de control. La final poliţistul e împuşcat aproape mortal, dar scapă ca prin minune şi, câteva secvenţe mai târziu, îşi primeşte cu mâna în ghips decoraţia. Poliţiştii dedicaţi meseriei nu se pensionează la timp sau, dacă se pensionează, sunt împuşcaţi mortal în ultima zi de serviciu.






Replici celebre de poliţist


1. Intraductibile (ar fi păcat)

 John McClane (Die Hard): Yippee-ki-yay, motherfucker.

 McManus (The Usual Suspects): Old McDonald had a farm ee i ee i o. And on that farm he shot some guys. Badda boom badda bing bang boom.

 Mike Lowrey (Bad Boys): You know you drive almost slow enough to drive Miss Daisy.

 Mike Lowrey, Marcus Burnett (Bad Boys 2): [singing] Bad boys, bad boys what ya gonna do? What ya gonna do when we come for you? We ride together, we die together. Bad boys for life.

 Robert Hawkins (15 minutes): If it bleeds, it leads!

 John Shaft (Shaft): It's Giuliani time!


2. Traduse

 Detectiv Sam Spade (Şoimul maltez):În meseria asta, dacă primeşti o palmă, începe să-ţi placă.

 John Anderton (Minority report): Domnule Mark, sunteţi arestat pentru crimă în cazul Sarah Marks şi Donald Dubin, crimă care avea să aibă loc azi, 22 Aprilie la 8:04.

 Harry Callahan (Dirty Harry): Ştiu la ce te gîndeşti. "A tras şase gloanţe sau cinci?" Să-ţi spun drept, în toată agitaţia asta am cam pierdut şirul. Dar dat fiind că acesta e un Magnum 44, cel mai puternic pistol din lume şi ţi-ar reteza capul cu totul, trebuie să îţi pui întrebarea: "Mă simt norocos?". Ei, te simţi...?

 Locotenent Thaddeus Harris (Police Academy): Fiule, de unde ai arma?
Cadet Eugene Tackleberry (Police Academy): (cu mândrie) Mi-a dat-o mama!

 Axel Foley (Beverly Hills Cop): Înainte să plec, vreau să spun un singur lucru. Povestea cu superpoliţistul... funcţiona. Iar voi tocmai aţi distrus-o. Încă mai încerc să îmi dau seama ce-i cu voi, dar nu reuşesc. Dar nu-i nici o problemă. Aţi făcut praf o minciună cât de poate de valabilă.


(Articol preluat din Ghid HBO, august 2005)

0 comentarii

Publicitate

Sus