11.09.2021

foc, mătase, constelaţii, perne din Arab majlis & dolce farniente



Mă plimb fericită prin camera asta de zi pe care am gândit-o pentru my arty project cu grecoaica Sya.
Ne place să visăm.
Eu mâzgălesc şi scriu, iar ea pictează de-a binelea.
Mi-am spus că trebuie să fie un joc interesant să downloadăm din concluziile noastre de azi, experienţe bizare şi bogate, multe straturi hrănite de influenţele absorbite de noi.
Şi oare câte au să mai vină, şi cum vor arăta ele?
Creionăm un spaţiu ideal, fiecare pe limba ei.
Mitologie greacă şi cultura mării şi a pietrei ea, dragoste de atmosfera otomană eu, Bucureştiul cu parfumul de răsfăţ şi trândăveală de la sfârşitul secolului al XIX-lea, şi mai nou rafinamentele din Orientul Mijlociu care ne-au sucit minţile amândurora în cel mai intens şi paradoxal chip: focul din deşert, pernele din majlis-ul Arab, covoarele, parfumul de bakhoor ars şi tempo-ul de răsfăţ irezistibil.

Sya este hiperinteresantă pentru că dincolo de făptura ei excentrică reuneşte legături rare, şi foarte dragi mie: este o grecoaică blondă, căsătorită cu un român interesant devenit mai mult grec, ea a studiat arhitectura în Bucureşti la Ion Mincu, el a studiat arhitectura mai mult în Grecia, toţi vorbesc bine româneşte, fiul lor frumos şi genial, Mihalis, născut în Grecia şi crescut mai mult în Orientul Mijlociu, Doha, vorbeşte româneşte şi el.
Nu puteam să întâlnesc o combinaţie mai sofisticată decât aceasta.
E un dar pe care l-am primit în deşert, fix pe limba mea.

Şi la toate astea se mai adaugă câte ceva din călătoriile noastre, Sya iubeşte New-York ul, cu elitismul şi viaţa cea mai cosmopolită pe lume, eu am adorat locuirea din Regatul Bhutan. Suma reprezentărilor noastre mă fascinează prin contraste.
Ne hrănim din ele. Cu cât mai opuse şi excentrice, cu atât mai bine.
Acum sunt în căutare de senzorial, aşa că voi compune ceva într-o cheie de dolce farniente.
Dacă intri în camera mea de zi vei experimenta asta. O încăpere despre contemplaţie şi arareori conversaţie.
Un volum generos, un salon semi-circular, foarte mare şi gol, ferestre imense, coloane înaltissime, o pardoseală de parquet a l'anglaise, un cuib de mătase a la majlis-ul Arab cu perne chiar în mijloc, un covor exoticissime, şi un mare foc spre ferestre, cu un singur object of art - vătraiul.

Şi pentru că îmi place mereu să inovez, să iau din culturi doar picăturile care mă interesează, vreau să mă joc cu o interpretare foarte personală.
Alegerile mele nu vor respecta tradiţia în nimic. E doar reţeta mea.
Parchetul a l'anglaise şi majlis-ul Arab nu s-au întâlnit încă niciodată.
Dar în accepţiunea mea e o combinaţie perfectă.
Şi nici pernele din majlis nu au cunoscut niciodată mătasea verde fluo cu care mi-ar plăcea mie să le îmbrac.
E un efect de loft contemporan în Manhattan, doar că în locul unei lucrări imense de artă contemporană funky eu mă tolănesc direct pe ea.
Nu e mod mai bun să mângâi timpul decât stând în contemplaţie între cer şi foc pe nişte perne bune.
Orice altceva pare un unnecessary action.
Şi stau cu faţa spre sud, soarele defilează de la stânga la dreapta, de la est la vest, în spatele meu e nordul.
Pe ferestre văd numai cerul, păsările şi copacii, nu am vecini, iar în casă singurul zgomot pe placul meu îl face focul.

0 comentarii

Publicitate

Sus