În confesional stătea canonicul
cu faţa mare brânzoasă
cu epitrahilul violet pe cap
mi-am plecat fruntea şi-am început:
"Eu pă... păcă... păcătosul
să mă spovedesc am venit
căci pe Domnul Dumnezeu l-am mâhnit
cu următoarele păcate:
Vineri am mâncat jumări
din lăcomie
ee...
n-am vrut să mă scol
să merg dimineaţa la şcoală
de leneş ce sunt
am scris un cuvânt urât
pe gard
îîî...
m-am uitat la o poză
din cartea groasă pe care tata o ascunde
eee...
în timpul slujbei m-am gândit
la şoarecii albi
pe care mi i-a făcut tata cadou
la onomastică
de două ori
n-am zis rugăciunea
am mâncat o pungă de bomboane
şi-am leşinat
am poreclit un coleg
şi el mi-a arătat limba
Pentru aceste păcate regret nespus
şi promit că n-am să mai fac".
Am auzit ciocănituri
În lemnul de stejar al
confesionalului.
M-am bătut cu pumnii în piept
am pupat crucea aspră de aur
de pe epitrahilul violet,
Am plecat
izbăvit fiind
de păcate
(1954)
(în perioada 1 octombrie 2021 - 31 decembrie 2021, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)