Se iau patru fete cu vârste şi preocupări diferite. Una fostă copywriter, actualmente redactor la o revistă glossy, alta istoric doctorand care nu-şi petrece timpul doar în bibliotecă ci ştie şi cluburile simpatice, una muzeograf care prezintă emisiuni la TV când nu face expoziţii despre comunism şi alta care scrie despre oameni şi filme în restul timpului rămas liber după ce are grijă de ce glăsuiesc politicienii în apariţiile lor publice.
Celor patru tinere li se dă un obiectiv accesibil experienţei lor de viaţă: să petreacă împreună o săptămână la Berlin. Fiecare părăseşte într-o altă zi oraşul în care locuiesc, dar se întâlnesc în Germania la aceiaşi dată şi în acelaşi loc.
Ce poate să iasă de aici?
O comedie simpatică care poate fi descrisă folosindu-se sloganul unuia dintre filmele prezente pe marile ecrane: VIAŢA E O PETRECERE. DISTRUGE-O!
Cum poţi să distrugi o petrecere cât o vacanţă de o săptămână?!
Greşind data la care ţi-ai rezervat biletul de avion. Dacă nu îţi dai seama la timp, eşti gata să ajungi la aeroport în altă zi decât cea scrisă pe bilet. Două dintre fete şi-au rezervat bilete de avion pentru o zi de duminică fiind sigure că pleacă luni. Alta care ştia că pleacă luni şi-a dat seama că de fapt trebuie să se suie în avion duminică şi a realizat totul cu două ore înainte de îmbarcare, când nu avea bagajele făcute.
Cum mai poţi să distrugi o vacanţă?
Fie uitându-ţi biletele acasă, fie întâlnind câţiva hoţi în trenul care urmează să te ducă spre un avion cu bilet ieftin. Una dintre fete a parcurs drumul Bucureşti-Budapesta zâmbind controlorilor şi explicându-le că biletul e la una dintre colegele care se plimbă cu acelaşi tren, doar că peste câteva zile. Alta a făcut cunoştinţă cu albanezii care câştigă şi ei un ban, în tura de noapte, însoţiţi de ustensile prietenoase gen cuţite şi pistoale, prin vagoanele de dormit din trenurile româneşti.
Se poate mai mult? Categoric, da.
Fetele au vrut să vadă un film în proiecţie tridimensională şi s-au învârtit în 300 de metri pătraţi, 3 ore, în căutarea unui cinematograf pe care îl localizaseră cu câteva ore în urmă, dar care se încăpăţâna să nu le mai iasă în cale.
Au vrut să se culturalizeze şi au vizitat o mulţime de "muzee": H & M, Zara, Ka De We (cel mai mare magazin din Europa), toate specializate în discount-uri de sezon, dar n-au ratat nici clădirile somptuoase în care se aflau rămăşiţele istorice ale Germaniei. Când aveau nevoie la toaletă. Au decis să scrie un articol de travel (adică să descrie unor potenţiali turişti ce au de văzut prin Berlin) şi au sfârşit prin a face o hartă a celor mai frumoase parcuri. Asta pentru că acolo au întâlnit o mulţime de bărbaţi sexy însoţiţi de copii şi de cărucioare. "Sunt tandri şi grijuli, sunt responsabili", zic ele ca să găsească o justificare cât de cât normală pentru că şi-au sucit capul după nemţii cu familii. Frumoşii de pe "strase" sunt cel mai tare obiectiv turistic al Berlinului.
Se mai poate? Sigur că da.
De ce să stea liniştite şi să ia avionul pe drumul către casă dacă mai pot avea o ultimă aventură?! Una dintre ele a evacuat-o pe o alta din metrou pentru că "nu mergem pe drumul cel bun", deşi mai aveau doar câteva minute până la îmbarcare, iar metroul în care se aflau era, desigur, pe traseul corect.
Tot ceea ce aţi citit până aici nu e scenariul unui film deşi pare o comedie de situaţie, la fel ca şi pelicula pe care puteţi să o vedeţi din acest week-end pe marile ecrane: Spărgătorii de nunţi. Adică povestea unor prieteni care fac toate trăznăile din lume doar pentru că iubesc atmosfera de petrecere, mâncarea, băutura, muzica, dansul şi faptul că dragostea pluteşte în aer. Uneori viaţa bate filmul şi vă garantez că fetele în cauză s-au distrat copios cu încurcăturile în care au ajuns singure, deşi se crede despre ele că sunt capabile să rezolve lucruri importante.
Nu vă dau mai multe detalii despre cele patru fete pentru că din comedia cu spărgătorii de nunţi am aflat ceva util. Când faci trăznăi de care râd toţi cei care aud de ele, nu-ţi folosi niciodată numele real.
Viaţa e o petrecere. Distraţi-vă.
(Articol preluat din Jurnalul Naţional)