Peru, un dribling mai puţin

Mario Vargas Llosa e îmbrăcat englezeşte, adică atent cu detaliile, dar s-a tolănit tipic sud-american în fotoliul de nuiele împletite. Asta îl îndepărtează cîţiva zeci de centimetri de noi, plus o masă rotundă, alţi zeci, de ani de data asta, şi ceva cultură suplimentară. E evident că el e el şi noi sîntem noi. Aşa că întrebările se izbesc mai întîi de geamul de deasupra mesei, în vreme ce răspunsurile apar de pretutindeni.

- În liceele militare din Peru, deşteptarea se dă tot la cinci dimineaţa?
- Cînd am aflat că au ales-o pe Angie Cepada să joace rolul columbiencei, în Pantaleon şi vizitatoarele, mi-am zis că nu m-aş trezi mai devreme de patru decît pentru un drum în iatacul ei. Deşi cred că e o femeie pentru care n-are rost să te uiţi la ceas cînd te trezeşti.

- Condorii ar putea suferi şi ei din cauza gripei aviare?
- Ar fi o tragedie. E ca şi cum vi s-ar interzice vouă, românilor, să mai mîncaţi mămăligă cu brînză. E vorba de două dispariţii dramatice şi nu ştiu dacă poporul nostru, sau al vostru, le-ar supravieţui.

- Mătuşa Julia, sau condeierul?
- Titlul corect al romanului meu e Mătuşa Julia şi condeierul.

- Se poate alege între o mătuşă şi un condeier?
- E vorba de înţelegerea rolului jucat de mătuşi în literatura sud-americană. Pînă la urmă fiecare are o mătuşă şi scriitorii se folosesc de ele, de mătuşi, pentru a ţese în jurul lor istorii credibile, războaie, cutremure, modificări glaciare şi uneori inundaţii. Mătuşa mea mi-a fost de folos mai mult de atît şi n-am avut niciodată varianta de a alege. Eu am fost cel ales. Pentru tipul de literatură la care mă pretez, mătuşa are rolul unui cavaler solitar şi salvator. Practic, a trebuit să o masculinizez de cîteva ori pentru a putea surprinde exact ceea ce ea reuşeşte să aducă în viaţa condeierului. Există însă şi mătuşi putrede.

- Care e relaţia intimă între fasole şi stomacul unui peruan?
- Păi e ancestrală. Peruanul mînca fasole înainte să fugă din faţa spaniolilor. Peruanul de azi iubeşte fasolea şi e vorba de o relaţie care transcede stomacul. Nu m-ar mira ca fiecare peruan să aibă prima amintire din viaţă legată de o întîmplare cu fasole. Eu ştiu exact momentul cînd am mirosit prima iahnie. Fără cîrnăciori, dacă asta vroiaţi să mă întrebaţi.

- E Bolivia un fel de Bulgarie în spatele Amazonului?
- Bolivianul e un tip şmecher, diferit ca şi compoziţie interioară de peruanul clasic. Eu de exemplu n-aş putea fi bolivian. Aş putea fi cu uşurinţă neo-zeelandez, dacă asta ar ajuta cititorul vostru să înţeleagă ce vreau să spun. Bolivian niciodată!

- E mai mare antrenor Mourinho decît e Borges scriitor?
- Faptul că ţin cu Chelsea nu mă împiedică să cred că Borges n-ar fi putut antrena în stilul lui Mourinho. Borges ar fi un fel de Mick McCarthy, de la Sunderland, care, irlandez fiind, e suficient de încăpăţînat încît să creadă că fotbalul e o chestie de metaforă şi comparaţie. Mourinho n-ar putea scrie niciodată o frază de Borges, dar oricînd ar avea tupeul să critice orice poezie a argentinianului. Dacă n-ar fi fost scriitor, Borges ar fi alergat după fluturi. Mourinho n-are deloc autoironie şi de aia nu mă aştept să antreneze vreodată în Peru.

- Asta înseamnă că toţi antrenorii naţionalei peruane au avut simţul umorului?
- În general naţionala peruană e o gluma buna. Mi-aş face singur rău să povestesc mai multe despre ea.
- Cum arată o zi obişnuită din viaţa marelui scriitor contemporan Mario Vargas Llosa?

- În neobişnuinţa lor, toate zilele mele sînt obişnuite. Aş zice că sînt mai degrabă un tip leneş, incapabil să strivesc o muscă pe faţa de pernă, gata să răstorn cana cu ceai, tot de lene, pentru că nu ridic cît trebuie mîna. Dincolo de asta, am avut suficient noroc încît idealismul meu să prindă la alţii şi astfel să vînd atîtea cărţi încît majoritatea obligaţiilor casnice le fac oamenii pe care-i plătesc pentru asta.

În acest moment scriitorul se mişcă pe fotoliu dînd de înţeles fie că nu-i plac întrebările, fie că nu-i place de noi. Ar mai putea fi obosit, sau, pur şi simplu, a simţit nevoia să schimbe poziţia: amorţise. Neînţelegînd semnificaţia acestei mişcări, am hotărît să încheiem în forţă.
- În liceele militare peruane stingerea se dă la ora 22.00?
- Eu mă culc cînd am chef. Dacă vreau să dorm la 3 după-amiaza, dorm. Dacă vreau la 3 noaptea, la fel. Somnul e un tratament pentru multe dintre nereuşitele vieţii mele. Cunosc puţine astfel de desfătări. Pot să mă culc supărat şi să mă trezesc vesel şi habar n-am ce mi s-a întîmplat cît am dormit.

Fotoliul din faţa noastră e de fapt gol. Se prea poate să ne fi luat somnul şi scriitorul să fi plecat deja. E prea gentil să ne trezească doar ca să ne spună la revedere. Pînă la urmă, ne vedem aşa de des încît saluturile devin inutile. Ultima oară cînd am stat faţă în faţă am discutat despre războaie şi nave spaţiale. Asta e avantajul interviurilor imaginare: discuţi despre orice te taie capul.

(acest interviu a fost imaginat cu ajutorul prietenului Radu Banciu)