ploaie cu oraş

sunt liber ca sunetul de ploaie cu oraş
prezentul meu murdăreşte covorul
aşteaptă întins noi lumini pe tavan
halucinându-şi viitorul
am să ies din corpul cu glezne ciudate
şi-am să-l strâng pe jaspers de gât
cu candoare pentru că nu sunt acolo
unde sunt văzut şi nu sunt văzut acolo
unde de fapt sunt

în capul meu
sirena estompată traversează oraşul
se aude surd şi-n cartierul de sud
salvarea vine la noi o dată pe săptămână
deschide uşile din spate şi împarte colaci
câteodată ia la schimb o bătrână

toată lumea mă vede mergând eu mă văd
şi înainte şi după ce am mers şi n-am ajuns
în fond nicăieri şi totuşi mi-e inexplicabil
în mâna stângă o cola în dreapta busola
frivolă şi tot în cerc şi câteodată mă pierd

nu sunt acolo unde sunt niciodată am
halucinaţii ciudate de exemplu că aş fi eu
că sunt eu însumi că sunt că exist
că îi pasă cuiva de asta când nici mie

mi se pare că nu trăim aici şi o să ies
din corpul ăsta ciudat vreau să mă înaripez
să fiu căldură sau salvare cu colaci sau
sunet de ploaie cu oraş un fragment mic
de pus la inima cuiva drept bandaj aş vrea
să intru cu bocancii plini de noroi
în sufletul tău şi să aud mulţumesc
de deranj şi cel mai tare mi-aş dori să ştiu
când ne aşezăm pe locurile noastre
din ferris wheelul din sufragerie
de ce dracu mâna mea te strânge a iubire
a frică şi a iubire a neştire şi care
e momentul momentelor vieţii mi se pare
că te iubesc e ceva de zis o dată în viaţă
literalmente şi nu pe patul de moarte
şi nici atunci când abia începe
e ceva de zis o singură dată într-un
moment prost ca atunci când faci dragoste
sau după ce ţi-au ieşit patru numere la loto
sau înainte să pleci de tot

mi-e scârbă de mine e plăcut
să aştepţi în beznă
să stai cu cineva încolăcit de gleznă
să plutească peste tot tandreţe şi
câte o rază de lumină bună
să nu-i răspund maică-mii când mă sună
pentru că atunci cred că am totul
şi devin conştient de simţurile mele
pe rând de fiecare dintre ele
şi se întâmplă un sens mic în toate
într-o fărâmă de eternitate
şi-mi vine poate
tot mai greu să explic

mama mă iubeşte nespus şi îmi spune
şi dacă faci aşa ceva acuma pe bune
s-a dus

şi mă învinovăţesc foarte tare
că nu pot să-i răspund deşi o simt
încă n-a venit momentul de o dată în viaţă
şi decât să arunc câte un şi eu expeditiv
aştept ştiind şi sper să ştiu
că n-o să vină prea târziu

te iubesc e ceva de zis o dată în viaţă
literalmente şi nu pe patul de moarte
şi nici atunci când abia începe
e ceva de zis o singură dată într-un
moment prost ca atunci când faci dragoste
sau după ce ţi-au ieşit patru numere la loto
sau înainte să pleci de tot

şi mă gândesc mereu la ce rămâne
şi tot din grija aia de-a rămâne
n-aş mai spune
(*)