Am lansat către echipa proiectului câteva întrebări legate de psihopatie, acum că se "scaldă" în această apă şi iată ce au răspuns.
Întrebare: Ce anume vă atrage la lumea psihopaţilor şi a ucigaşilor în serie? De ce?
Geo Vişan (actor şi ucigaş în serie de tip organizat): "Îmi place mecanismul de gândire al unui psihopat, îmi e analog cu un puzzle. Mă fascinează desfacerea acestui mecanism şi modalitatea lui de funcţionare. Dacă te detaşezi suficient de mult de ororile sângelui şi ale răului prin acţiune vie, în procesul de înţelegere al unui psihopat se poate observa un mare potenţial de gândire, dar într-un "domeniu" foarte straniu. De asemenea mi se pare foarte interesant subiectul empatizării sau lipsei acesteia în lumea psihopaţilor."
Alexandra Spătărelu (actor şi ucigaş în serie de tip dezorganizat): "Întotdeauna am fost atrasă de idei, concepte, situaţii pe care nu le-am putut înţelege prin prisma principiilor mele. Universul criminalilor în serie poate fi privit ca întoarcerea la animal. Ceea ce numim noi moral, pentru ei nu are aceeaşi (sau poate nici o) valoare. Asta mă fascinează într-un mod curios - faptul că ei acţionează ghidaţi de propriile reguli, instinctiv, primar, satisfăcându-şi nişte dorinţe pe care noi le considerăm macabre."
Întrebare: Dacă aţi fi un criminal, cum credeţi că aţi fi? Cum aţi ucide? O crimă perfectă?
Vlad Galer (actor şi ucigaş în serie de tip organizat): "Raskolnikov (din Crimă şi pedeapsă). Prima dată e mai greu. Hannibal. Probabil mi s-ar părea că nu ucid, ci creez. Crima perfectă e cea care îţi provoacă maximul de plăcere în condiţiile date. Există pizza perfectă? Există pizza perfectă, într-un moment dat. Apoi e alta. Ce comparaţie neinspirată. Joker."
Alex Chindriş (actor şi ucigaş în serie de tip dezorganizat): "..."
Geo Vişan (actor şi ucigaş misionar): "Cred că toţi putem deveni ucigaşi dacă avem un motiv suficient de puternic. Cred că potenţialul meu empatic şi procesele de gândire şi înţelegere, luate etapă cu etapă, nu ar putea duce la un discernământ atât de voit. Criminalul din mine ar fi unul probabil empatic, o persoană care să-şi aleagă un scop de binefacere omenirii... cel mai probabil un lunetist ce pândeşte şi omoară tot ce consideră că nu este demn de a trăi. Şi da, un lunetist ca să nu ne murdărim de sânge. Cred că o crimă perfectă ar fi cea cu cât mai multe indicii, care să aibă o identitate clară şi în acelaşi timp să fie greu de înţeles, care să fie cât mai cunoscută şi la care să se vorbească cât mai mult despre criminal. Dar totul să fie la îndemâna acestuia. Mi-a plăcut mult psihologia criminalului din Perfume: The Story of a Murderer. Sunt foarte multe lucruri atât de aproape de noi şi totuşi nu ne interesează să punem întrebări, nici chiar atunci când acestea ne afectează. Oamenii sunt foarte naivi. Mi-a plăcut acest criminal tocmai din modalitatea sa simplă de a se ascunde şi lipsa fricii de a fi descoperit. Faptul că şi-a îndeplinit scopul l-a transformat într-un om curajos. Într-o astfel de nebunie oamenii ajung să empatizeze cu criminalul."
Întrebare: Cum v-aţi pregătit pentru casting? Ce personaje / personalităţi v-au inspirat?
Alexandra Spătărelu (actor şi ucigaş vizionar): "Punctul cheie în pregătirea monologului pentru casting a fost găsirea stării potrivite. Am căutat o senzaţie de nelinişte interioară, care e afişată în anumite momente cheie. Privirea a fost de asemenea un factor important. Am înţeles că un criminal psihopat priveşte oamenii într-un mod dezumanizat, considerându-i obiecte. Ca inspiraţie pentru stare, pentru lipsa empatiei, pentru modul de a privi lumea, am ales personajul Ed Kemper (Cameron Britton) din serialul Mindhunter şi Lisa Rowe (Angelina Jolie) din Girl, Interrupted."
Întrebare: Aveţi vreun criminal preferat (real sau fictiv)? De ce el/ea?
Clara Pop (scenograf şi victimă): "Charles Manson şi Charles Sobhraj - pentru puterea de a aduna şi influenţa oameni, în moduri diferite şi pentru scopuri diferite, bineînţeles. Fac referire în special la faptul că aceste două personaje reprezintă izvoare nesecate de argumente şi prezenţă de spirit. Da, argumente pentru care ar trebui să ucizi, dar repet, argumente."
Norbert Boda (regizor, dramaturg şi lider de cult): "Patrick Bateman din American Psycho, pentru că personajul înglobează o multitudine de caracteristici ale criminalilor în serie şi pentru că... Christian Bale. Un criminal real care mă intrigă este Zodiacul. Oare ce mai face domnul / domnii / doamna?"
Alex Chindriş: "..."
Întrebare: Care crezi că este cea mai blamată pe nedrept caracteristică a unui psihopat?
Clara Pop: "Probabil lipsa de empatie a psihopaţilor care se nasc cu acest deficit. Sau chiar şi a celor pe care mediul toxic / nociv i-a obligat să fie impasibili pentru a supravieţui."
Întrebare: Te naşti sau devii un psihopat?
Alexandra Spătărelu: "Asta sună a întrebare capcană. Înainte de a începe cercetarea pentru acest spectacol aş fi răspuns, categoric, că devii psihopat. Dar acum consider ambele variante valabile."
Geo Vişan: "Da, te naşti psihopat sau devii psihopat."
Vlad Galer: "Ori te naşti, ori te faci, ori sari gardul."
Alex Chindriş: "..."
Întrebare: Din punctul tău de vedere de ce crezi că se consumă atât de mult divertisment legat de criminali în serie?
Clara Pop: "Pentru că este foarte intrigant, relaxant şi în acelaşi timp entertaining să observi şi să analizezi situaţii critice, tensionate, periculoase, atât timp cât nu eşti implicat în mod direct în ele şi mai sunt şi poveşti fictive. E un fel de doză soft de adrenalină. [...] E evidentă atracţia sau curiozitatea oamenilor faţă de lucrurile interzise. Nu vrei, nu eşti capabil sau nu ai voie să faci un lucru, aşa că te delectezi privindu-i pe alţii care vor, sunt capabili şi aleg să facă acel lucru."
Nicole Burlacu (PR Manager şi ucigaş accidental): "Condiţia umană are o componentă distructivă, asta este o credinţă proprie. Putem spune că avem însămânţată în noi dorinţa de distrugere, de `rău`? Procesul celulei de a se oxida, deci, de a se distruge, tendinţa copilului de a distruge orice prinde în mână, puseuri de violenţă lăuntrică pe care le experimentează orice fiinţă, chiar şi nevoia permanentă de a ne ţine pe noi înşine sub control sunt simple dovezi ale existenţei acestei componente. Întrebarea relevantă este: creează societatea, încă de la începutul vieţii noastre, condiţiile care favorizează apetenţa pentru violenţă? Într-o societate în care violenţa, `răul` ar fi inexistente, ar mai exista astfel de comportamente? Ar mai exista psihopaţi? Până la urmă divertismentul înseamnă să oferi omului ceva ce îi place sau ceva ce a fost programat să îi placă. Suntem programaţi să consumăm un astfel de divertisment?"
Vlad Galer: "Pentru că oamenii se simt măguliţi atunci când pot da vina pe alţii pentru propriile gânduri murdare, perverse, neortodoxe şi criminale."
Norbert Boda: "Cum să nu ne placă? Mai ales când vedem sute de oameni adunaţi la execuţia lui Ted Bundy cu pancarte pe care scrie "BURN, BUNDY, BURN" (ro: "Arzi, Bundy, arzi!"). De ce să fim în doliu, când putem să ne bucurăm?"
Spectacolul Psihopatos scris şi regizat de tânărul regizor Norbert Boda va avea premiera în luna noiembrie 2021 la Teatrul Apropo. Proiectul este o producţie al Asociaţiei ŢAIS şi este co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.