Treaba cu fotografia e doar o pasiune şi îmi doresc sa rămână aşa.
Deşi ca fotograf de peisaj am avut momentul zero când am urcat în Retezat prima oară, acum vreo doisprezece ani într-o experienţă care m-a marcat extrem de mult şi care a legat cumva drumeţiile pe munte de fotografie, prima experienţă cu muntele am avut-o demult pe vremea când mergeam cu bunica "pe hotare" la scos cartofi. De acolo vedeam crestele Rodnei şi nu îmi închipuiam nici în ruptul capului că o să le bat la picior metru cu metru.
Apoi, undeva prin clasa a cincea, într-un cantonament (făceam handbal pe vremea aceea) - la Valea Blaznei antrenorului i-a venit ideea să ne urce pe vârful Ineu. Am rămas cu amintirile de atunci din acea prima experienţă cu măria sa muntele - ţin minte că era vară, în august - şi sus în creastă am găsit o conservă plină cu apă îngheţată.
Ciudate amintiri:)
Să revenim la fotografie.
După momentul Retezat, am tot urcat pe munte şi am făcut tot mai des drumeţii. Bistriţean fiind, cel mai lesne era să ajung în aceiaşi munţi ai Rodnei de care vorbeam mai sus, la doi paşi de casă. Într-un noiembrie mohorât am urcat cu nişte prieteni pe vârful Roşu, iar pe la vreo 1.800m altitudine am ieşit din ceaţă peste marea de nori. Acesta a fost al doilea moment special şi asta m-a făcut să-mi doresc să fac fotografie şi mai mult. A fost ceva de vis şi nu cred ca aş putea descrie în cuvinte experienţa.
Au urmat zeci de ieşiri în zona şi pe creste şi mai la vale, prin păduri, am experimentat fotografia în lung şi în lat în toate anotimpurile, în toate situaţiile, fie că era soare, viscol, ceaţă, ploaie, ori ger crunt.
Am început să am preferinţe, de exemplu iarna mă regăsesc cel mai bine în peisaj, pentru liniştea pe care o aduce şi simplitatea pe care o oferă cadrelor.
În timp am schimbat şi ceva aparatură dar asta nu a contat deloc, momentele au fost cele care au dat viaţă fotografiilor.
Fiecare ieşire a fost o bucurie şi îmi doresc ca imaginile surprinse să vă bucure şi să vă transmită măcar o parte din ce am simţit eu la faţa locului.
Sper că nu am fost prea melancolic, data viitoare promit să fiu mai vesel.
Vă salut din munţii Rodnei.
ovidiulazar.com