Yoga și aerul mistic descrise atât de frumos în cărțile lui, m-au împins pe acest drum. Nu m-am oprit numai la yoga și am mai "cochetat" cu ayurveda, taiji, taiji zen, practici care să mă facă să mă cunosc mai bine, să mă înțeleg, să îmi răspundă la anumite întrebări existențiale.
Cine sunt?
De unde vin?
Care e scopul meu în viață asta?
Găsim ceea ce căutăm?
Cu siguranță nu, dacă ai idei preconcepute și "știi" exact ceea ce cauți!
Știți cum este la tinerețe, le știi pe toate, știi ce să cauți (deși găsești altceva) și te îndrepți cu energia specifică tinereții către acel mare Țel. Ei bine, la 53 de ani, pot spune că nu există Țel, nu ai ce să cauți, totul e în tine, înăuntrul tău. Întrebările care îți vin pe buze, au deja răspunsurile înăuntru tău. Dar tu nu te cunoști și, ca atare, nu știi să găsești acele răspunsuri.
Tu, ca individ, ești un produs al societății în care trăiești. Dacă ieși din șablonul acestei societăți, ești o "oaie neagră" dar nu uitați, aceste oi au dus lumea mai aproape de ceea ce ar trebui să reprezentăm ca umanitate. Tesla, Einstein, Brâncuși au fost oi negre la timpul lor.
Așadar mă caut.
În decursul atâtor ani de căutări interioare mi-am dat seama că o componentă foarte importantă este arta. Trebuie să te exprimi artistic cumva... Prin desen, poezie, teatru, orice e valabil recunoscut ca artă. Asta ca să poți evolua mai departe. Să cimentezi ceea ce ai trăit / găsit / experimentat, altfel este doar o acumulare de cunoștințe fără nimic practic.
Fotografia m-a găsit pe mine cu mult înainte de orice alte căutări. Aveam două albume în casă, prin anii '80-'90: New York by Sandu Medrea și Paris by Hedy Lofller. Posibilitatea de a ține o cameră în mână a apărut mult mai târziu, când am putut să îmi permit să cumpăr un DSLR cât de cât decent.
Vă spun un secret... Nu sunt fotograf, sunt doar un mare iubitor de fotografie și mai ales de păsări. Nu am studiat până acum tehnici, nu am urmat școli sau cursuri. Fac totul după cum simt... și simt că trebuie să arătăm minunăția și frumusețea acestor vietăți... păsări, fluturi, insecte, pe lângă care trecem îngândurați, cu privirea în pământ sau mobil și pentru care nu mai avem timp.
Așadar fac poze, nu fotografii, în general cu păsări (sunt un păsărar pătimaș) pentru care singura tehnică folosită este să reușesc să fac o poză clară și să dau un crop generos pentru a detalia frumusețea acestora.
Restul rămâne în interiorul meu: trăirea avută, pânda, Lumina care înfrumusețează totul.
Pe lângă aceste călătorii interioare, Bunul mi-a dat posibilitatea să călătoresc prin diferite țări prin natură muncii mele. În aceste poze veți găsi o varietate a faunei greu de imaginat într-un mediu cu atât de puține resurse. Într-o țară cu multe deșerturi, îmi desfășor activitatea din iulie. Și aici în mijlocul aridului absolut am găsit, departe departe, câteva izvoare de apă în jurul cărora viața a explodat. Mă bucur imens sa vă arăt imaginile cu aceste suflete minunate, pe care le iubesc enorm.
facebook.com/valentin.varzaru