Balcic

Pe plajă, la Balcic, un copil face pe pescăruşul. Are câţiva anişori, dar nu vorbeşte, când mama lui îl întreabă ceva, el scoate doar ţipete de pescăruş. Parcă sunt de pescăruş adevărat. De fapt, la început, le-am luat ca atare sunetele alea. Am zis că poate e doar o joacă, am aşteptat, am aşteptat până spre seară, dar el nu scotea decât ţipete de pescăruş. Uneori sunau, ce-i drept, precum replici de încuviinţare sau de respingere. Na, uite că există şi copilul-pescăruş, nu doar copilul-lup. Numai că în ciuda aripilor de plastic, nu-şi poate lua zborul. Apoi ei pleacă. Mă uit la nisip cu mare interes... O viespe sapă cu capul în pământ. Sapă cu o rapiditate uluitoare. Vine şi o a doua. Ar fi bune pe post de picamere, poate chiar mai eficiente. Sapă pentru răcoare şi/sau ca să-şi depună ouăle? Lumea în jurul meu se bălăceşte, discută, citeşte. Eu sînt singură. "Singură, păi de ce singură, că doar eşti tânără, frumoasă şi deşteaptă?", aud replica mamei... Singură, fiindcă... Şi pentru prima oară nu-mi pasă de nici un fiindcă. Pentru prima oară nu mă mai simt prinsă într-o carcasă grea şi neagră. Ştiu doar că sunt, exist, uşoară. Respir pentru mine, cea singură de pe plaja aglomerată. Respir adânc ca şi când m-aş simţi pe mine pentru prima dată. Şi să te simţi pe tine e ca şi cum te-ai mângâia puţin pe dinăuntru, acolo unde ţesutul viu şi luminos s-a refăcut, iar vidul a încetat să mai sape. Şi brusc nu mă mai dor nici maxilarele. Articulaţiile nu-mi mai trosnesc de parcă aş fi un manechin defect. Privesc zborul rândunicilor, le ascult cântul până mă fac una cu ele... Cel puţin pentru câteva minute...

(în perioada 1 octombrie 2021 - 31 decembrie 2021, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)