Am întâlnit glasul pe jos al penitenţei
atât de departe de chiotul biruinţei călare
şi glasul plin de pete de rugină al clopotului
faţă în faţă cu tăcerea decolorată a cerului
am auzit vocea dragostei ca un gâlgâit
în băşica înotătoare a peştilor
şi vocea profundă a pământului
adresându-se nopţii prin megafon
mi-a înduioşat urechile până la lacrimi
ţipătul genunchilor jupuiţi din rugăciunea copiilor
iar scârţâitul de elitre surd al cruzimii
mi-a înfundat ecoul în oase
dar patima veselă din zigzagul ferestrei
proclamând deschiderea spre libertate?
dar şipotul nebuniei inundând suprafaţa uscată
a unui chip omenesc părăsit de curând
chiar acum câteva voci necunoscute sparg peretele
şi cu moloz pe limbă îmi intră în odaie!
(în perioada 1 octombrie 2021 - 31 decembrie 2021, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)