16.12.2005





timpul crăpase cu orele sparte
mecanismele ruginite ale orologiilor comiteau stări de veghe
naşterea se întâmpla în afara zborului
ne delectam cu sângele proaspăt al întâmplărilor
tu erai o frunză răscoaptă eu eram un copac alergând
respiram de bună voie tăceri ancestrale
orbul ghicea catastrofe în palma rigidă a mortului
nu va fi să fie niciodată îmi spuneai dezarmată
uite armele noastre au gloanţe de aer prin care lupii dansează frivol
misterul îşi dezvelea cu supleţe candoarea
ne transformam în spirale şi linii
tu erai paralela inimei mele de sticlă eu eram curba ochiului tău crud
despicam resemnaţi în felii cercul de foc în care crescuseră odată demult
puii frigului
înveliţi în cioburi de gheaţă învăţam să plângem să ne rugăm să cerşim
măreţia
nu va fi să fie niciodată îmi spuneai resemnată

învăţam amândoi să mimăm risipirea





- din volumul Sala de aşteptare, apărut la Editura Cartea de suflet


0 comentarii

Publicitate

Sus