timpul crăpase cu orele sparte mecanismele ruginite ale orologiilor comiteau stări de veghe naşterea se întâmpla în afara zborului ne delectam cu sângele proaspăt al întâmplărilor tu erai o frunză răscoaptă eu eram un copac alergând respiram de bună voie tăceri ancestrale orbul ghicea catastrofe în palma rigidă a mortului nu va fi să fie niciodată îmi spuneai dezarmată uite armele noastre au gloanţe de aer prin care lupii dansează frivol misterul îşi dezvelea cu supleţe candoarea ne transformam în spirale şi linii tu erai paralela inimei mele de sticlă eu eram curba ochiului tău crud despicam resemnaţi în felii cercul de foc în care crescuseră odată demult puii frigului înveliţi în cioburi de gheaţă învăţam să plângem să ne rugăm să cerşim măreţia nu va fi să fie niciodată îmi spuneai resemnată
învăţam amândoi să mimăm risipirea
- din volumul Sala de aşteptare, apărut la Editura Cartea de suflet