Prostia, ca frumuseţe în fotbal

FC Naţional nu e o echipă de fotbal, e o stare de spirit vecină cu uimirea. Experimentează pe terenul de fotbal cea mai riguroasă nebunie, într-o tactică pe care a învăţat-o pe filiera italiană a antrenorilor săi, dar pe care o aplică într-un stil entuziast de parcă ar juca în curtea şcolii. De aici amestecul de siguranţă şi imprevizibil pe care fotbaliştii bancari îl propun meci de meci, într-o ciudată alcătuire fotbalistică şi umană. La ei surprinde totul, de la cosmopolitism la paradele lui Nae. Un portar care şi-a petrecut jumătate de carieră rezervă de lux, pentru a exploda fabulos în acest sezon. Între el şi sprinturile lui Griffiths, geometria echipei e ameţitoare ca un montaign-rousse sub lumina artificiilor.

Pe cît de serioasă e munca din spatele unui meci, pe atît de detaşat pare totul pe teren. Din detaşarea asta se nasc toate golurile marcate şi toate cele primite, stîrnind mai nou reacţiile clocotitoare ale lui Cristiano Bergodi, pe bancă. Tocmai pentru că explicaţiile lipsesc cu desăvîrşire, întrebările au dispărut din preajma acestei echipe care de unde n-are, de acolo scoate soluţii fotbalistice de ţinut minte şi mirări cu gura căscată. Naţionalul n-are doar capricii, are şi clasă. Contează şi că presiunea e minimă, dar mai ales că visele sînt maxime. Griffiths visează să joace în locul lui Kewell în naţionala Australiei, Mehmedovici driblează unde are chef, iar Abiodun mai crede că a fost pe bune România – Nigeria în care a fost titular. Toate astea emană suficient spirit pentru a avea chef să baţi pe oricine. Chiar şi pe Poli Iaşi, după ce ratează două lovituri de pedeapsă.

La Iaşi s-a trăit probabil meciul turului, ca ritm, rimă şi emoţie. Un fotbal onest jucat cu mintea sufletului, isterie continuă la ambele porţi, box fără mănuşi şi fără gardă, doar cu pomeţii tumefiaţi şi zîmbetul pe buze. Iaşiul e imaginea colectivă a antrenorului ei, Ionuţ Popa, hîtru, crîncen şi curajos. Atît de curajos încît, după meciul meciurilor din Copu nu s-a ferit să ne anunţe mînios: “Noi am fost toţi nişte proşti astăzi!” Îmi permit să pun o singură întrebare simpaticului antrenor: “Proşti, proşti, dar ai văzut proşti mai frumoşi?” Eu unul nu, tocmai de aia zic, e treabă grea să fii prost azi în fotbalul românesc. Şi mai grea să fii prost cu clasă. Dar asta face tot farmecul.