Lună plină cu flori albastre

Au găsit-o pe bătrână în camera ei așezată pe un fotoliu. Mai era o oră din programul de vizită. Nu a spus nimic când l-a văzut pe Anton intrând, nici când din spatele lui s-a ivit și fata. Părea absentă și nepăsătoare la tot ce se întâmpla în jurul ei.
- Ce faci, mamă, ești bine, cum te simți? Ai luat medicamentele azi? Ea e Luna, vezi ce nume frumos are? Cum e și ea, de tânără nu mai vorbesc. Ce zici, iți place Luna?

Bătrâna aprobă din cap fără să schițeze măcar un zâmbet politicos.
- Ți-am adus ștrudele cu mere că știu că îți plac și niște flori.

Desface pachetul și pune cartonul luxos pe care erau așezate ștrudelele pe măsuța de lângă bătrână. Mirosul de mere și scorțișoară se răspândește încet în camera cu pereții gri.

Fata își scoate pălăria și o pune pe masa rotundă dintr-un colț pe care e o carte, Hemingway - Short Stories. Se uită la pagina la care e pus semn și vede titlul unei povestiri: Hills Like White Elephants.

Nici ea nu știe de ce poartă încă pălăria din pai, vara s-a dus, soarele nu mai are putere, dar ei îi place pălăria asta și nu alta. Se așază pe bancheta mică de lângă fotoliul bătrânei unde pesemne când e singură își ține picioarele întinse și instinctiv îi ia o mână și o mângâie ușor. Bătrâna nu își retrage mâna cu pielea rece și uscată, ușoară ca o aripă de înger, însă fata simte cum trupul femeii s-a încordat. Abia după câteva secunde începe să se destindă. E mică și slabă, o fărâmă de om.
- Ce ați mâncat la prânz? Cum e mâncarea aici?

Fetei îi pare imediat rău de întrebare, ar fi trebuit să o întrebe altceva, despre cartea de pe masă, programe la televizor, grădină. Nu-și poate închipui cum e să mănânci zi de zi ceea ce hotărăsc alții, să nu poți să ai vreo preferință atunci când încă mai poți să ai preferințe. Se întreabă dacă Anton s-a gândit vreodată la asta, el căruia îi place atât de mult să mănânce, mult și bun, asta e deviza în bucătăria lui.

Oricum, când are îndoieli și dileme, sau trebuie să ia o hotărâre, Anton vorbește mai întâi cu guru-ul lui. Cine poate avea un guru personal, dacă nu Anton? Pesemne și relația cu ea e discutată și analizată cu el.

Bătrâna răspunde cu o voce aspră:
- Supă de roșii și pui cu spanac.

Anton ia de pe pervazul geamului o vază în care sunt trei flori aproape ofilite și intră în baie cu buchetul adus. Închide ușa după el dar tot se aude fluierând o melodie ritmată.

Bătrâna se uită la fata care stă lângă ea și vede o altă zi și o altă fată, îmbrăcată într-o rochie cu flori albastre, așezată la o masă pe terasa unei cafenele.

Aștepta un bărbat care nu a venit nici în ziua aia, nici altădată. Îl speriaseră pesemne urmările nopților petrecute împreună. A păstrat toată viața rochia aceea primită în dar de la el. E cu ea aici.

Anton iese din baie cu vaza plină cu flori noi, o pune la loc pe marginea geamului și îi spune bătrânei:
- Văd că ești bine, nu putem sta mult, trebuie să plecăm. O să încerc să vin și săptămâna viitoare. Ai nevoie să îți aduc ceva? Vrei să te scoatem în grădină când plecăm?

Bătrâna refuză cu o mișcare scurtă a capului și simte apoi pe ambii obraji buzele fiului ca niște peceți de ceară moale.

Fata se ridică în picioare și se apropie nehotărâtă de ușă. Ar vrea să mai rămână măcar din politețe, dar ca de obicei Anton nu are răbdare să stea prea mult într-un loc, se mișcă încontinuu, parcă fugind de ceva, nici el nu știe de ce anume. Întotdeauna același, întotdeauna grăbit.

Bătrâna ar vrea să-i spună fetei să vină și ea data viitoare, dar apoi se răzgândește, nu avea nici o importanță cine venea.
- La revedere, mi-a părut bine să vă cunosc, și fata iese pe hol urmată de Anton care închide ușa cu o mișcare iute.

Bătrâna își întoarce privirile spre fereastra cu perdeaua albă care nu lasă să se vadă gratiile dar prin care vine de afară mirosul de toamnă deja sosită.

Florile albastre din vază se leagănă abia vizibil de la o adiere prea ușoară ca să fie simțită și de ea.

Amiaza e pe sfârșite, soarele a apus, din grădină se aude un greiere.

În noaptea asta va fi lună plină. După ce toată lumea va adormi, o să se îmbrace cu rochia cu flori albastre și la miezul nopții o să iasă în grădină. Acolo se vor întâlni.