Lui Taliarh

Boii urâți și teferi s-au limpezit în șes
și au țipat cocoșii târziu și fără sens
Ileana, care doarme cu porcii în tărâțe,
s-a pus să mulgă vacii lapte stelar din țâțe,
pământului să mulgă răcoare de cartofi.
Toamna bacoviană geme-n ferestre, of! -
Prietene, dă-mi mâna și taci; așa; dă-mi mâna.
Privește curtea, porcii și, râcâind țărâna,
cocoșii albi. Privește: sufletul meu trist.
O, Taliarh, acuma, ca și-n trecut, exist
și beau din vinul ăsta, și beau din cupa asta.
Vechilul tot nu știe ce albă-i e nevasta,
Ileana tot nu știe decât să mulgă vaci -
și via să-și înnoade azurul pe araci.
Vino; să stăm de vorbă cât ne mai ține vrerea;
Ca mâne, peste inimi, va izbuti tăcerea
și n-om vedea prin geamuri, tineri și zgomotoși,
amurgul care-aleargă după cireadă, roș.
Ca mâne, toamna iară se va mări prin grâne
Și vinul toamnei poate nu-i vom mai bea. Ca mâne
poate s-or duce boii cu ochi de râu în știri,
să tragă cu urechea la noile-ncolțiri.
Și-atuncea, la braț, umbre, nu vom mai ști de toate;
poate-am să uit nevasta și vinul acru; poate...
Ei, poate la ospețe nu vei mai fi monarh. -

E toamnă. Bea cotnarul din cupă, Taliarh.

(în perioada 1 ianuarie 2022 - 31 martie 2022, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)