Ce este cert e că dacă le-ar vedea criticul de artă Louis Leroy, cel care a dat numele curentului "impresionism" în 1874, ar înnebuni puțin, dacă ar ști că acestea sunt fotografii.
Și aici este misterul care mă macină... ce nume generic le-ar da.
Articolul lui apărut în anul cristalizării curentului impresionist, 1874, a rămas in istorie... spunea acolo luând la mișto pe pictorii din expoziție:
"Ce naiba e asta?" - a strigat el.
"Vedeți... o pojghiță pe brazdele adânc arate."
"Aceste brazde? Acel îngheț? Dar sunt raclete de paletă așezate uniform pe o pânză murdară. Nu are nici cap, nici coadă, nici sus, nici jos, nici față, nici spate."
"Poate... dar impresia este acolo."
"Ei bine, e o impresie amuzantă! Oh... și asta?"
"O livadă de M. Sisley. Aș vrea să vă atrag atenția asupra copacului mic din dreapta; este vesel, dar impresia..."
"Lasă-mă în pace, acum, cu impresia ta... nu e nici aici, nici acolo."
Și despre tabloul Impresie, răsărit de soare al lui Monet:
"Impresie - eram sigur de asta. Îmi spuneam că, din moment ce am fost impresionat, trebuie să fie ceva impresie în ea... și ce libertate, ce ușurință de execuție! Tapetul în stare embrionară este mai finisat decât acel jalnic peisaj marin.
În zadar am căutat să-i trezesc pictorului rațiunea care la el este pe cale de dispariție... doar oribilul îl fascinează."
Ce a trecut timpul!
Cum a trecut timpul!
Acum vedem altfel arta, vedem altfel lucrurile, înțelegem altfel limbajul plastic.
Înțelegem pe naiba.
Intrăm cu viteză în alt ev mediu întunecat și consumatorii de trandafirași și de portrete de pisici vor privi cu ochii tulburi la niște imagini cu universuri sferice.
Distanța dintre aceste imagini ale Danielei Urs și fotografia clasică este la fel de mare ca între pictura clasică și impresioniști.
Pentru că, nu-i așa, anul 1874 e tot aici, printre noi, cu noi.
Daniela Urs a făcut cu suflet și măiestrie o redare a unei lumi extraordinare, lume care merită cu prisosință să o cunoaștem și să o înțelegem.
Mie mi se par viziuni ale ultimului drum - toți cei care au fost pe cale de a ajunge dincolo au trecut printr-un univers minunat, cu voci ale celor apropiați și ca o pâlnie care îi atrage într-un magnetic alt univers... imagini dintr-o simfonie minunată.
Voi ce părere aveți?
Chiar sunt curios.
(text de Dinu Lazăr, decembrie 2021)
