În școala generală scriam la toate materiile în spaniolă, inclusiv la germană și franceză din teama de a nu uita și de a practica în mod constant limba mea preferată. Singurul cadru didactic care nu își făcea griji legat de excesele mele în privința limbii spaniole era profesoara de biologie care mă încuraja să încep ora de biologie și să o închei cu un mic recital de cântece în spaniolă. În clasa a 7-a profesorul de geografie a devenit mai înțelegător față de marile mele pasiuni. Îi arătam Mexic cu ochii închiși pe mica hartă a Americii Latine și le spuneam tuturor că într-o zi voi locui în capitala mexicană, Ciudad de Mexico.
În prima zi de liceu, unde am avut specializarea Științe Sociale, primele mele întrebări au fost dacă se poate studia limba spaniolă ca materie opțională și dacă există activități legate de teatru.
Nu am reușit să am limba spaniolă ca materie opțională dar am reușit să introduc oficial cealaltă pasiune a mea, teatrul, ca activitate extrașcolară pe toată durata liceului. Acest lucru m-a îndepărtat puțin de pasiunea pentru limba spaniolă, actoria devenind prioritară. După terminarea clasei a 12-a am început să studiez actorie de teatru la UNATC.
În noiembrie 2016 am ales să merg pentru prima dată în Spania, să mă obișnuiesc puțin cu o țară hispanică, înainte să fac marele pas spre Mexic. Am renunțat însă la călătorie pentru că același băiat m-a invitat undeva la munte. În final nu am mers nici la munte și nici în Spania. Anii următori a fost ultima persoană de la care mi-am luat rămas bun în țară, înainte de cele mai mari și importante trei călători ale vieții mele de până acum: Mexic (2019), Argentina (2020), Spania (2021).
În 2021 am fost acceptată la niște stagii de practică profesională în America Latină. Din motive legate de pandemie, precum și de finanțare, nu am reușit să le efectuez. Am aplicat apoi la alte 5 stagii de practică în Spania. Am fost acceptată, însă din motive similare nu au avut parte de materializare.
În septembrie 2021, am dat admitere la un program doctoral de Studii Culturale. În mod surprinzător, cu două zile înainte de interviu, am fost anunțată că profesorii au decis că un doctorat în domeniul "Filologie" este mai potrivit pentru proiectul meu de cercetare. În ziua interviului, aceiași profesori au conchis că proiectul meu nu are legătură cu filologia... desigur am picat. A doua zi am vorbit cu unul din domnii care mă acceptaseră la începutul anului ca stagiară în Spania. Mi-a propus să dau admitere la un doctorat din cadrul unei universități spaniole, unde domnia sa este profesor. Am început imediat procesul de înscriere și o lună mai târziu eram admisă la un program doctoral spaniol, în domeniul masterului. În ziua în care am fost declarată admisă la universitatea spaniolă am fost acceptată și într-un proiect educațional, pentru care trebuia să locuiesc inițial 9 luni în Spania. Proiectul nu îmi oferea ce am crezut, așa că am decis de comun acord să reduc timpul la două luni.
Pe 29 noiembrie 2021 am ajuns în Spania, la Madrid, 5 ani mai târziu decât plănuisem inițial. Nu am avut însă entuziasmul specific atunci când aterizez pe tărâm necunoscut.
Pe plaja din Alicante am petrecut ziua numelui, de Sfântul Andrei. Ziua României am sărbătorit-o alături de o familie de români în Zaragoza, iar pe 2 decembrie am plecat spre Málaga. În drum spre Málaga am avut o nouă întâlnire cu Madrid, orașul provocându-mi o impresie mult mai plăcută decât cea inițială. Ziua mea de naștere, 8 decembrie, am petrecut-o în Humilladero, Andalucia și a fost o zi liberă națională, pentru că sărbătoreau "Dia de la Immaculada Concepcion", o sărbătoare importantă atât în Mexic cât și Argentina. Tot în Humilladero am sărbătorit pentru prima dată în ultimii ani Crăciunul, alături de familia unor prieteni noi, spanioli. Am fost încântată să descopăr faptul că sub brad, Papa Noël a lăsat un cadou și pentru Liviana.
Revelionul l-am petrecut în cadrul aceleiași familii. A fost prima oară când am sărbătorit acest eveniment în ultimii 5 ani. Întâmplător am purtat o rochiță mexicană, acompaniată de o coroniță mexicană, specifică statului Queretaro, pe care am primit-o cadou de la nepotul de șapte anișori al unei prietene mexicane. De atunci coronița face parte din bagajul meu, în toate călătoriile din străinătate.
Spre finalul lui 2021, descopeream singură un sat spaniol pe nume Mollina. În plimbarea mea am fost atrasă de cântecele energice ale unui grup de tineri religioși veniți din Málaga. Am îndrăznit să mă apropii, iar liderul grupului m-a invitat în seara respectivă la o slujbă specială, organizată în biserica satului. La finalul slujbei catolice, preotul i-a rugat să se gândească la lucrurile pentru care sunt recunoscători. În acel moment am realizat că îi sunt recunoscătoare lui 2021, pentru faptul că am reușit să urmez tradiția începută în anul 2019, aceea de a locui în fiecare an, temporar în altă țară: Mexic (2019), Argentina (2020), Spania (2021).
*
Așteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2021 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2021), pe adresa [email protected], până pe 15 februarie 2022. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2021. (Redacția LiterNet)