|
O frunză picură din moarte
Vaierul frunzei în nodurile mâinii
închide amintirea...
Cuvântul încă nu se născuse
S-a pus doar
degetul pe locul în care va fi ţintuit
după ce se va naşte
după ce va muri trufaş
departe de umbra candelei
Vine înserarea şi vaierul frunzei
va fi abur
semn de mirare
când păcatul luminează
umărul de piatră
al celui ce pipăie neastâmpărul cerului
Naştere din naştere
Am deschis
uşile împărăteşti ale unei margini de sat
pe când se punea lumânări
la trunchiurile copacilor
ca să vină mai repede în iesle viaţa
Cineva sufla într-un corn
pe o dungă de deal
În mijlocul mesei
eram susurul cinei
Mă îmbrăca mama în prima cămaşă
Peste leagăn
taina dintr-o boare de strugure
se auzea ca o apă curgătoare
