Acum trage linie să socoteşti:
Câţi ani sunt câştigaţi şi câţi pierduţi?
Îi vezi cât de firavi şi de mărunţi
S-au risipit în tristele poveşti?
Se şterg conture, de abia îţi aminteşti
De clipele încântării, de patimi şi iubiri,
Elanuri strivite, nevinovate răstigniri,
În suflet doar tăciunii stinşi de-i mai găseşti.
În ce iureş de flăcări iarăşi să-i înmugureşti?
1 comentariu
Arhiva rubricii
Diphylleia grayi, Ruxandra CesereanuDescântec, Simona PopescuFiul risipitor, Gabriele Tinti, traducere de Ioana IeronimSamuel, Mariana MarinPământ pătruns în inimă, Gabriela MelinescuToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate