Acum trage linie să socoteşti:
Câţi ani sunt câştigaţi şi câţi pierduţi?
Îi vezi cât de firavi şi de mărunţi
S-au risipit în tristele poveşti?
Se şterg conture, de abia îţi aminteşti
De clipele încântării, de patimi şi iubiri,
Elanuri strivite, nevinovate răstigniri,
În suflet doar tăciunii stinşi de-i mai găseşti.
În ce iureş de flăcări iarăşi să-i înmugureşti?
1 comentariu
Arhiva rubricii
Un ochi, deschis, Paul Celan, traducere de Ioana Ieronimperpetuum mobile, Dan Mircea CipariuHotel, Cezar BaltagRugăciunea este ceea ce rămâne, Jaan Kaplinsky, traducere de Ioana Ieronimcând eram mic, visam să fiu și mai mic, Ioan Es. PopToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate