Acum trage linie să socoteşti:
Câţi ani sunt câştigaţi şi câţi pierduţi?
Îi vezi cât de firavi şi de mărunţi
S-au risipit în tristele poveşti?
Se şterg conture, de abia îţi aminteşti
De clipele încântării, de patimi şi iubiri,
Elanuri strivite, nevinovate răstigniri,
În suflet doar tăciunii stinşi de-i mai găseşti.
În ce iureş de flăcări iarăşi să-i înmugureşti?
1 comentariu
Arhiva rubricii
Nenumărat îmi e trupul, Ilie ConstantinSeptembrie, Constanța BuzeaSonet închis, Alan Brownjohn, traducere de Antoaneta Ralian31 august - ziua limbii române, Oana CajalOpera vântului, Victor KernbachToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiLegile HazarduluiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Publicitate