Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Călătorii  Sageata  Jurnal de călătorie

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Finalul unei experienţe


Radu Igurosu

02.01.2006
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
 Dolomiţi. Cele mai interesante(a se citi periculoase) şosele montane. Care din cînd în cînd deveneau insuficiente pentru două maşini. Cele mai frumoase cabane şi sate văzute vreodată (totul din lemn şi cu flori la ferestre).

 Milano. Tramvaie ce par a fi construite acum 40 de ani dar merg foarte frumos şi fără zgomot. Conduse din cînd în cînd de un vatman cu cămaşă impecabilă, cravată impecabilă (mai frumoase decît are multor manageri de acasă) şi ochelari de soare. Absolut impecabil şi imperturbabil, părea a fi convins că nu e nimic mai important decît persoana sa şi profesia sa.

În rest, plin de români. Exemplu: ora 10 seara, un sat industrializat / urbanizat din împrejurimile Milano-ului. Mă dau jos din maşină (un Focus tdci, îl recomand cu încredere amatorilor) şi mă apropii de un bar să întreb cum ajung la hotel. Ce se aude? Frumoasa limbă română...

 Porto: în sfîrşit m-am simţit ca acasă. Boschetari (pardon! marginali ca să fim politically correct) care îţi cer bani ca să parchezi maşina. Recunoaşteţi scena?

 Madrid. Diferenţă majoră faţă de Londra (în afară de asfinţituri, culoarea cerului, a clădirilor etc): vînzătorii din magazin sunt în cea mai mare parte spanioli, nu asiatici, negri etc. Şi vînzătoarele arată mult, mult mai bine. În rest, Madridul (mai exact aglomeraţia urbană numită comunitatea madrilenă) pare a fi un imens ocean în care alternează centru-de-pierdut-timpul ( traducere liberă din "entertainment") cu cartiere de case şi blocuri. În centru, au mai rămas ceva vestigii ale oraşului vechi.

 Spania. Şosele rurale (a treia categorie dpdv al importanţei) impecabile şi pustii. Nimeni nu respectă viteza legală. Nici măcar autobuzele urbane.

Şi, mereu, cînd văd cum îşi folosesc fiecare clădire frumoasă (şi au destule), îmi revine în minte o scenă din curtea Muzeului Naţional de Artă (de pe Calea Victoriei): un gradat îşi "exersa" trupa de jandarmi în curtea interioară dinspre Ştirbei Vodă. Vă jur că e adevărat. Şi poate că asta explică de ce curtea e închisă accesului publicului.

În rest, eu m-am cam plictisit (şi) aici şi mă întorc în ţară. Mai exact în decembrie. Vă rog nu mă întrebaţi ce şi cum că şefii mei mă iubesc mult şi mă ţin ocupat din plin pînă plec. Pînă ne vedem voi încerca să găsesc un motiv rezonabil (de exemplu, după cum vedeţi, nu mai găsesc lucruri memorabile de povestit).

Oricum, prietenii ştiu de ce(:-
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer