10.06.2022
Un copil cu ochii de câine
m-a întrebat într-o zi
dacă este greu să ajungi scriitor.
Era iarnă și totuși ploua
pe drumul scurt dintre școală și casă.
Gunoaiele tăvălite de ape
se spălau cu frenezie.
Până și gunoaiele voiau să se spele.
Le simțeam bucuria când o băltoacă
mi-a mângâiat tălpile prin pantofii vechi.
Laptele nu venise.
Ne-am așezat cuminți (o, mult prea cuminți)
la coadă dar n-am rezistat.
Era mult prea frig.
Câinii cartierului începuseră să latre,
bezna era tot mai groasă, n-aveam mănuși.
Țipenie-de-Om zăcea lat la intrarea în casă.
Pană-de-Curent și el, cu Pană-de-Gaz,
prin cotloane, la bârfă.
Frig, foarte frig,
frig și gheață, greață.

Un copil orfan m-a întrebat într-o seară
pe drumul scurt dintre școală și casă
dacă este greu să ajungi scriitor.

Un ochi de câine bătut
i-a răspuns altui ochi de câine bătut
să privească mai bine în jur
până când o să învețe să muște
să-și îndrepte gâtlejul și sufletul când
stelele sus
moartea aproape

(în perioada 1 aprilie 2022 - 30 iunie 2022, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)

0 comentarii

Publicitate

Sus