Troienele (ucrainence)

Poate că în curând nu vor mai fi cuvinte
ca să vorbim și să scriem despre acest război,
așa încât iată rostirile care prind viață acum,
la răsărit și la apus totodată:
nimeni nu știe dacă mai există lucrări ale zeilor,
dacă mai poate cineva înălța ori prăbuși destine
când ceea ce se zărește și se miroase este doar pustiirea.
Hecuba, Casandra, Andromaca, troiene fugărite din Ucraina,
părul vostru e înnegrit de la amurg ori mieriu de la explozii,
nu mai aveți torțe de profetese, nu sunteți împodobite cu dafin,
dar pieptul vi-l loviți în ritm de vâslă,
podoabe regale nu mai purtați între sâni decât o cruciuliță de aur
ori un medalion argintat cu Virgo Maria.
Mângâiați țărâna cu unghiile,
bocind și strigând răgușit adio.
Mame, fecioare, fiice, surori, mătuși, nepoate, bunici, văduve,
nu știu ce se va întâmpla, dar încă nimic nu se va încheia,
mai este mult de distrus și murit.
Ego tali animatus confidentia,
ad te, Virgo Virginum, Mater, curro,
ad te venio, coram te gemens peccator assisto.
Noli, Mater Verbi,
verba mea despicere;
sed audi propitia et exaudi.
Poate că în curând nu vor mai fi cuvinte
ca să vorbim și să scriem despre acest război.
Amen.

(în perioada 1 aprilie 2022 - 30 iunie 2022, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)