Între ceea ce crezi tu
Și ceea ce cred eu
Mai încap câteva biserici
Câteva îndoieli
care au mers în genunchi
Până la prăpastie
Ca să se roage
Lipsit de mândrie ca
Un drapel care nu a fluturat
Ca o trestie care nu seamănă
Cu omul
Aș fi putut scrie asta:
(aș fi putut să las un loc gol)
Îndoielile cred că nu cred
Curați ca iezii crescuți pentru jertfă
Am așteptat toată viața fumul
Care să ne urce la cer
Așa spun proverbele
"Un munte care a copilărit pe fundul mării
Nu se va socoti niciodată înalt"
(nu e așa)
Ceea ce crezi tu
e ceea ce cred eu:
am inventat culorile
ca să putem deosebi sângele
de lapte
(în perioada 1 aprilie 2022 - 30 iunie 2022, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)
0 comentarii
Arhiva rubricii
perpetuum mobile, Dan Mircea CipariuHotel, Cezar BaltagRugăciunea este ceea ce rămâne, Jaan Kaplinsky, traducere de Ioana Ieronimcând eram mic, visam să fiu și mai mic, Ioan Es. PopDiphylleia grayi, Ruxandra CesereanuToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate