Românul Bafana-Bafana

Ted Dumitru a fost numit antrenorul reprezentativei de fotbal a Africii de Sud în urmă cu două lună. Abia atunci ne-am întrebat cine e acest tehnician despre care în ţară nu se auzise aproape deloc. Aşa că am pus mîna pe telefon şi am sunat tocmai în Africa de Sud.

La Federaţia sud-africană de fotbal e vacanţă. La Johanesburg e mijlocul verii. Ca să afli cum poţi vorbi cu proaspătul selecţioner al Bafana-Bafana e o adevărată aventură. Convorbirea în sine merită însă întreg efortul. Pentru că descoperi un om plin, care are o poveste ca un film de aventuri. Ted Dumitru e de fapt numele scris pe paşaportul cetăţeanului american. Adevăratul nume este Dumitru Teodorescu şi s-a născut la Bucureşti pe 2 septembrie 1939. Povesteşte repede şi vizibil emoţionat tinereţea sa fotbalistică. A jucat la piticii Rapidului, apoi a plecat la Craiova cu familia. Acolo a terminat liceul şi apoi a revenit în Capitală, pentru a juca la Sportul şi a urma cursurile Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport. A suferit un accident grav la genunchiul drept şi după recuperare a învăţat să lovească mingea cu stîngul. Nu mai putea juca însă la nivel înalt. Aşa că s-a apucat de antrenorat. A ajuns la Ştiinţa Craiova, care tocmai promovase în prima ligă. L-a înlocuit pe Oţeleanu şi a încheiat campionatul pe locul doi. A ajuns selecţionerul reprezentativei de tineret, în paralel publicînd o carte despre fotbal, care a apărut şi în Germania, “Antrenamentul Mozaic”. Federaţia turcă a solicitat forului de la Bucureşti să trimită doi antrenori pentru a pregăti echipe de club şi Teodorescu a fost unul dintre ei.

În Turcia a pregătit un an Altay Izmir, un an Besiktas si un an Mersin, conform contractului. Aproape de finalul ultimului an a fost chemat în ţară: “Alecsandrescu era secretarul federaţiei şi mi-a spus să mă duc să le cer turcilor mai mulţi bani, sau dacă nu să mă întorc acasă. Turcii au zis că nu dau şi eu m-am trezit într-o situaţie delicată, pentru că aveam familia cu mine, la Istanbul.” Povesteşte antrenorul. Totul se întîmpla în 1973 şi a refuzat să se întoarcă şi a cerut azil politic în Germania. L-a obţinut şi pentru că în ţară, un tribunal comunist îl condamnase la 20 de ani de muncă silnică, pentru trădare.

În 1974, Liga Americană l-a recrutat pentru a pregăti formaţia Rochester Lancers. Fotbalul nu făcea audienţă însă şi după doi ani şi jumătate formaţia a fost vîndută în California, la San Diego, fiind redenumită United. De acum cunoscut drept Ted Dumitru, românul a stat acolo patru ani şi jumătate.

Aventura Africană a lui Ted Dumitru a început în 1980, cînd a fost numit director tehnic al naţionalei Zambiei. În 1981, în februarie, a fost numit antrenor principal şi a condus echipa în preliminariile pentru Cupa Africii pe Naţiuni. Nouă victorii şi un egal l-au calificat la turneul final din Libia. Unde, însă, n-a putut participa, pentru că avea paşaport american. Iar americanii nu erau primiţi în Libia.

Munca sa a fost apreciată de Confederaţia Africană de Fotbal, care i-a oferit un post in Swaziland, într-un program de dezvoltare a fotbalului în sudul continentului. Africa de Sud era aşa aproape. A trebuit să fie abolit apartheidul ca să ajungă acolo. Ţara de care s-a îndrăgostit. A antrenat aici prima oară Kaiser Chiefs. Doi ani şi jumătate, două titluri de campion, două cupe naţionale şi alte 9 trofee importante. Apoi a trecut la Mamelondi Sundowns. Era ca şi cum ar fi trecut de la Steaua la Dinamo. Sau invers. A cîştigat din nou campionatul, de două ori, şi a reuşit să ducă prima oară în istorie o echipă sud-africană în finala Cupei Campionilor Africii. După asta s-a reîntors la Kaiser şi a mai cucerit două titluri. Numirea în funcţia de selecţioner al Africii de Sud a venit firesc. Presa locală şi aproape toţi oamenii de fotbal l-au susţinut fără rezerve.

Peste zece zile, Ted Dumitru începe cu selecţionata Africii de Sud turneul final al Cupei Africii pe Naţiuni. Să-i ţinem pumnii, merită!