Despre arta lenevitului în Sfîntul Pat

Să zaci liniștit în pat și să gîndești la o carte minunată citită sau la un film cu De Niro și Meryl Streep; sau gîndurile să-ți zburde hai-hui, la nimic precis, să te transporți cu mintea, de pildă, în anii copilăriei, cînd erai răcit și umblau mama și toți ai casei în jurul tău și te corcoleau ca pe sfintele moaște, iar tu te lăfăiai în pat, în plăceri aliotmane - fără grija temelor, fără teama că ai luat o notă mică dar nu ai spus acasă, etc.

Și să nu-ți treacă prin cap, Doamne ferește, să ieși din căldurica cearșafurilor și pernei în aerul rece al camerei. E bîia! Să nu faci vreo nefericită mișcare și să-ți scoți un picior gol de sub așternut în, vai! ghearele frigului - cugetă numai cîte suferințe te pot aștepta.

Să zaaaci dezbrăcat, cu trupul dezgrădit de toate cele și cu bostanul golit, fără griji în dovleac; să uiți de facturi, de dracii ăia de copii, de momîia aia de Dăncilă sau de Ghiorlando. Să te lăfăiești în pat și să fii nepăsător față de toate argumentele deși se pot compara ele cu o oră de somnic zdravăn în pat, cu o leneveală sănătoasă? Se pot compara cu senzația de plăcere, pe care nici Osho, cu toate zîmbetele lui dulcege, n-a simțit-o?

Să te întinzi ca o pisică languroasă pînă-ți trosnesc oasele de plăcere. Și să dai cu tifla ideilor care se înfig spadasinic în căpățînă, gîndurilor abisale cât groapa Marianelor: că te ramolești, că îmbătrînești și mîine-poimîine huștiuliuc în groapă! Dacă totuși te zghihuie gîndul să te scoli și să te apuci să ari ca musca, gîndește-te numai cîte nefericiri te așteaptă, cîte dezavantaje și probleme intervin cînd ai coborît din Sfîntul Pat.

Sigur, pentru unii este mai greu să înțeleagă fabuloasa desfătare a statului în pat, necuprinsa poftă de lăfăire. Cînd ești posesorul unei vile babane, care te conține, într-un cartier babani de babani, cînd ai un cont baban, este mai greu să pricepi minunata trîndăveală a șederii în pat, care, în treacăt fie spus, nu a dăunat nimănui niciodată. În Sfîntul Pat, de pildă, nu s-a accidentat nimeni! Pe cînd, dacă cobori din pat (sau chiar sari din pat ca un prost), dacă faci fie și un pas în afara spațiului sacrosant, cum spuneam, cîte necazuri nu te pot aștepta, cîte nenorociri nu te pot paște!

Acuma, e drept, tot în pat mor cei mai mulți oameni! Dar nu face să ne gîndim la asta, mai e mult pînă acolo; așa gîndim și bine facem, că ar fi groaznic să trăim cu gîndul numai la moarte!

Sigur, dacă nu simți plăcerea șederii cu genunchii la gură în pat și de a priviri în neștire pe fereastră, de a te bucura de un nor fumuriu sau de globul purpuriu al soarelui dimineața, e mai greu să nu te lași copleșit de meschinăriile vieții. Însă lenevind în pat, îți dai seama cel mai bine că viața îți este dată o singură dată, că bucuria nu se află în bani, că viața este numai ceea ce este, nu cum ți-o închipui din fuga unei mașini mai bengoase, din noul mobilier mai bengos și din alte lucruri bengoase, care, de fapt, nu fac nici cît o ceapă degerată; căci, omule, te-ai împotrivit răului din lume, dar acum ai născocit una și mai gogonată: să te împotrivești binelui.

Dar dacă, hărnicosule, vei uita de superhărnicie și îți vei prelungi zilnic șederea în pat, vei trîndăvi ca un urs în hibernare, atunci nu te vei mai uita la rîndurile mele ca la o oglindă aburită și vei începe să-ți pui problema: "Poate că totuși are dreptate scîrța-scîrța pe hîrtie ăsta! De ce am nevoie de atîtea buclucuri? Mai bine să lenevesc în pat ca un bimbașă!"

Căci lenevind, dăm de fapt cu tifla pozitiviștilor, optimiștilor incurabili și proști, practicilor și pragmaticilor, care toți ajung să fie mai mult sau mai puțin ca cei doi țărani din Povestea unui om leneș care-l duc la spînzurătoare pe leneș: călăi ai non-conformiștilor, ai contemplativilor, ai ex-centricilor minoritari întotdeauna, ai "incerților", cum spunea Tovarășul Stalin, incerți pe care statul sovietic, nu-i așa, îi arunca ca pe niște măsele stricate. Iar acești incerți leneși, minoritari întotdeauna, vor simți imensa greață a leneșului lui Creangă față de toate ideile și concepțiile unanim acceptate ale infailibililor, strîngătorilor la ciorap și în conturi, neprihăniților de toate soiurile, progresiștilor, marxiștilor, neomarxiștilor și paramarxiștilor, maoiștilor, corecților politic ai noului socialism global, etc, etc.

La naiba cu toți aceștia! Nu mai bine să zăbovim în pat?