Dumnezeule mare, nenorocire iar!...
Atât era de pașnic și senin;
Abia-ncepeam să rupem lanțurile
Ce leagă oamenii-n robie...
Când, stop!... Din nou va curge sângele de om
șuvoaie! Ca niște câini hulpavi
În jurul osului, sar la beregată
Asasinii crăiești.
(În românește de Ioana Ieronim, după versiunea engleză de John Weir)
(în perioada 1 ianuarie 2022 - 31 martie 2022, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)
0 comentarii
Arhiva rubricii
Laudă pietrei, François Cheng, traducere de Ioana IeronimSă uităm înseamnă să nu mai scriem, Ioan T. MorarAutoportret, Linda Pastan, traducere de Ioana IeronimBocca di leone, Marin SorescuÎntre două vârste, Aleš Mustar, traducere de Paula Braga ŠimencToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate