Casă acasă

nimeni nu-și părăsește casa
dacă ea nu-i botul rechinului,
doar atunci vei fugi la graniță
când vezi că fuge tot orașul

vecinii alergând mai repede ca tine
respiră sânge în gâtlej
băiatul cu care mergeai la școală
care te-a amețit cu săruturi în spatele fabricii de tablă
duce o pușcă mai mare ca el.
nu pleci de acasă decât atunci când
nu mai e chip de stat.
nu-și părăsește nimeni casa dacă ea nu-l gonește
foc sub picioare
sânge fierbinte în pântec
nu e ceva la care să te fi gândit
până în clipa când lama ți-a atins gâtul
te-a ars amenințător
dar și atunci ți-ai purtat imnul
în respirarea ascunsă,
ți-ai rupt pașaportul abia în toaleta aeroportului
suspinând cu fiece gură de hârtie
care-nsemna că nu te vei mai întoarce.
Trebuie să înțelegi
că nimeni nu-și pune copii în barcă
dacă apa nu e mai sigură decât uscatul
nimeni nu-și arde mâinile
sub trenuri
dedesuptul vagoanelor
nimeni nu petrece zile și nopți în burta unui camion
hrănindu-se cu ziare, dacă distanța drumului
nu înseamnă mai mult decât o călătorie.
nimeni nu se târăște pe sub garduri
nimeni nu vrea să fie bătut
compătimit

nimeni nu alege taberele de refugiați
sau controalele la pielea goală care
te lasă cu dureri în trup
sau închisoarea,
fiindcă închisoare e un loc mai sigur
decât orașul în flăcări
și un caraliu
noaptea
e mai bun decât un camion plin
cu oameni care arată ca tatăl tău.
nimeni n-ar accepta
nimeni n-ar suporta
nimeni n-ar avea pielea destul de tare
pentru astea
acasă cu voi negrilor
refugiaților
emigranți împuțiți
cerșetori de azil
ne sărăciți țara
boaite cu mâna întinsă
și miros ciudat
salbatici
și-au nenorocit țara, acum vor
s-o nenorocească și pe-a noastră
cum se scutură de pe voi
cuvintele astea
uităturile rele
poate pentru că o lovitură este mai ușoară
decât să ți se smulgă un braț

sau cuvintele sunt mai pașnice
decât paisprezece bărbați între
picioarele tale
ori insultele mai ușor
de înghițit
decât pietrișul
decât osul
decât trupul propriului copil
făcut bucăți.
vreau să plec acasă,
dar casa e botul unui rechin,
casa e gura puștii
și nimeni nu și-ar lăsa casa
dacă ea nu l-ar goni la țărm
dacă nu i-ar fi spus
să miște repede
să-și lase hainele în urmă
să se târască prin deșert
să treacă prin oceane
să se înece
să se salveze
să-i fie foame
să cerșească
să-și uite mândria
supraviețuirea este mai presus

nu-și lasă nimeni casa dacă ea nu e vocea asudată la urechea ta
spunând -
pleacă,
fugi de la mine acum
nu știu ce am ajuns
dar știu că oriunde
este mai sigur decât aici

(în perioada 1 ianuarie 2022 - 31 martie 2022, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)