De ce scriem

Scriem pentru că suntem trişti. Scriem pentru că ne-a impregnat parfumul fericirii. Scriem pentru că iubim şi simţim nevoia să spunem lumii despre ce formă au stelele. Scriem pentru că urâm şi nu găsim pe loc debuşeul direct pentru a scoate negreala din noi. Scriem pentru că avem nevoie de cuvinte atunci când cuvintele se aglomerează în sufletul nostru. Scriem pentru că respirăm idei şi nu avem cui să le spunem cu voce tare. Scriem pentru că nimeni nu ne crede sau pentru că ne cred atât de mulţi încât ne dorim să ne creadă o lume întreagă. Scriem pentru că vrem să ne citească cei de lângă noi, să ne laude sau să ne înjure. Scriem pentru că vedem minuni şi vrem să le spunem şi altora cum şi cât de mari am făcut ochii. Scriem pentru că ne îndrăgostim şi poezia începe să ne umble prin sânge. Scriem pentru că ne despărţim şi avem impresia că după fiecare despărţire mai suntem datori cu câteva cuvinte. Scriem pentru că ne plictisim şi viaţa ni se pare atât de absurdă încât începe să încapă în fraze teribiliste şi vulgare. Scriem pentru că suntem prea săraci ca să facem bani din comerţ şi prea bogaţi ca să facem comerţ cu suflete. Scriem pentru că vrem să evadăm sau pentru că ne dorim până la durere ca cineva să ne pună odată cătuşele. Scriem pentru că vedem un zâmbet şi ni-l imaginăm, dacă nu pe chipul nostru, măcar undeva pe o pernă de lângă noi. Scriem pentru că auzim un ţipăt şi suntem prea neputincioşi pentru a-l stinge. Scriem pentru că avem nevoie unii de alţii şi pentru că unii şi alţii se pot întâlni doar acolo, printre litere. Scriem pentru viitor, degrevând trecutul de greşeli. Scriem pentru trecut, uitând că trăim deja în viitor. Scriem pentru a găsi pretext de zâmbet sau dorinţă de răsuflare tandră pe obraz. Scriem din pasiune, din gelozie, din crimă, din uitare, din lacrimă, din fluturi, din culori sau din priviri. Scriem cu sufletul sau scriem cu sufletele altora. Scriem treptat, scriem dintr-o suflare, scriem nebuneşte, scriem indescifrabil. Scriem cu litere mici sau cu litere mari. Scriem cu trei puncte sau cu semne de exclamare. Scriem întrebând şi răspundem scriind. Scriem de dor, construind porturi şi aprinzând faruri pentru corăbii care poate nu vor veni niciodată. Scriem sublim, pentru premii, scriem aberant, pentru huiduieli, scriem bolnavi, pentru viaţă, scriem uitând că există moarte. Scriem din paturi de spital sau din vârfuri de munte. Scriem pentru că vrem şi scriem pentru că suntem constrânşi. Scriem ca să ne rugăm şi vrem ca cineva important să ne audă ruga. Scriem întru blestem şi scriem întru pasiune. Scriem pentru că vedem soare prin ferestre larg deschise şi scriem, chinuit, la lumina ultimei lumânări.

Scriem pentru că atunci când nu scriem ne e teamă că vom rămâne prea singuri pentru a mai găsi o coală de hârtie.