Oana Răsuceanu: De ce sunt atât de bolnăvicioase legăturile cu pricina?
Ioana Barbu: Aş spune de la bun început că nu simpatizez foarte mult titlul filmului, tocmai din cauza nuanţei "bolnăvicioase " care planează asupra poveştii încă de pe afiş. Mi-ar fi plăcut ca acest verdict să fie dat, sau contrazis, de spectator, după vizionarea filmului. Pentru mine legăturile cu pricina nu sunt bolnăvicioase, ci mai degrabă curajoase în contextul în care personajele încearcă să se cunoască pe sine şi unele pe altele.
Maria Popistaşu: Mi se pare că fiecare dintre noi are momente de confuzie, când i se pot întâmpla tot felul de lucruri, fără să fie nevoie să le etichetezi drept "bolnăvicioase".
O.R.: Cu ce diferă povestea de dragoste din Legături bolnăvicioase de celelalte poveşti de dragoste întâlnite în alte filme?
Ioana: Nu ştiu foarte exact... nu am apucat, din păcate, să văd mai multe filme cu acest subiect. Noi am încercat o poveste despre tineri şi sentimentele cărora aceştia le dau curs fără nici o intenţie malefică sau vreun gând vulgar. Nu am urmărit în mod expres relaţia erotică a acestui triunghi amoros.
Maria: Diferă de celelalte poveşti de dragoste prin faptul că implică situaţii şi personaje diferite. Ca-n viaţă.
O.R.: E un film cu două fete şi-un băiat. La câte posibilităţi se-ajunge?
Ioana: Posibilităţile sunt nenumărate. Soluţia "legăturilor" lui Tudor este una cuminte şi frumoasă... cel puţin aşa am perceput-o eu.
Maria: La nici una. Singurul lucru "ciudat" e faptul că filmul acesta tratează cu normalitate povestea de dragoste dintre două fete.
O.R.: Ai avut de-a face cu destul de multe gesturi de tandreţe faţă de o fată. Greu? Incitant? Insuportabil... Asta-mi e meseria şi-o iubesc?
Ioana: Gesturile de tandreţe nu au fost chiar atât de multe... am încercat să văd relaţia cu Maria ca pe un flirt, o joacă. Bănuiesc că aşa încep lucrurile şi în realitate. Sau nu? Am avut un singur moment în care mi-am zis "asta-mi e meseria", dar o să vă las pe voi să spuneţi care e după ce o să vedeţi filmul.
Maria: Nu mi s-a părut nicidecum o corvoadă. E adevărat că am slăbit 3 kg, am stat în frig şi-n ploaie, aşa că n-a fost deloc cea mai uşoară filmare.
O.R.: E Legături bolnăvicioase un film incitant pentru publicul românesc?
Ioana: Cred că da. Nu ştiu însă cât de pregătit e publicul de la noi pentru un astfel de film. Îmi doresc totuşi ca lumea să se uite cu plăcere, să râdă pe alocuri, să fie relaxată. N-aş vrea să stârnească controverse, pentru că nu e cazul.
Maria: Nu ştiu. Eu nu l-am construit ca subiect provocator şi nici Ioana. E o poveste de dragoste care se întâmplă să nu aibă ca protagonişti un băiat şi o fată. E o poveste de dragoste şi atât. Nu pot să mă gândesc la Legături bolnăvicioase ca la ceva care trebuie să rupă gura târgului, pentru că nu despre asta este vorba. Cred că ar trebui să fie un film cu care să intrăm într-o zonă de normalitate. Cu poveşti care să iasă din încrâncenarea cu care ne-a obişnuit cinematografia noastră.
O.R.: Există vreo legătură între studenţia ta şi-a personajului?
Ioana: Chiar dacă am terminat facultatea anul trecut, mă simt încă studentă pentru că fac masterul de actorie acum şi locuiesc în căminul universităţii. În anul întâi, când am venit din Timişoara, mi-a fost foarte greu să mă obişnuiesc cu nebunia din Bucureşti, nu puteam să mă urc în autobuz, lăsam să treacă două, trei pe lângă mine, pentru că mi se păreau mult prea aglomerate. Problemele mele nu erau de amor, ci legate de şcoală, de ritm. Abia prin anul trei au apărut cele sentimentale. Acum sunt într-o perioadă bună, mi-am găsit o stabilitate, un echilibru. Oricum, personajul meu din film, Alex, cred că e foarte diferit de mine. Şi, oricum, are mai mult curaj.
Maria: Mi-am dorit foarte tare să intru la actorie. În primul an stăteam mult la şcoală, eram absorbită cu totul, repetam până tarziu. Când nu ne-au mai lăsat să stăm peste noapte în facultate, ne duceam la colegii din cămin. Tot atunci m-am îndrăgostit de un băiat, tot de la actorie, ceva mai mare şi am fost doi ani împreună. Mergeam prin cămin, îmi plăcea, dar ştiam oricând că pot să mă întorc acasă.
O.R.: Care sunt atuurile Mariei ca actriţă şi ca femeie?
Ioana: E o fire deosebită...E foarte impulsivă, ceea ce a ajutat-o foarte mult la rolul din Legături....
O.R.: Care sunt atuurile Ioanei ca actriţă şi ca femeie?
Maria: Ioana este o fată talentată, frumoasă, suavă şi calmă. Impune respect şi îl merită.
Tudor Giurgiu despre Legături bolnăvicioase
Am vrut să fac un film sensibil şi curat. Un film care îţi aduce aminte de prima poveste de dragoste, întotdeauna sfârşită prost. Nu ştiu de ce, dar aşa se întâmplă în mai toate cazurile. Suntem plini de energie, investim mult în prima relaţie, vine repede, ca un taifun, se consumă pe neaşteptate şi pleacă apoi, la fel de rapid, lăsându-ne mai goi, mai deştepţi, mai maturi... Îmi aduc aminte de prima mea dragoste, care se consuma în scrisori lungi, pe peroanele unei gări, fata era din altă localitate, a început cu mult elan şi s-a terminat fix în ritmul cu care acceleratul a plecat din gară spre altă destinaţie. Cam despre asta e vorba în filmul meu. Mi-am dorit să fac un film românesc cât mai personal, departe de social sau politică. Un film despre prietenie, maturizare, sacrificii, nonconformism şi tot ceea ce poţi face când ai 18 ani şi simţi că lumea e a ta.
Totul a început acum aproape trei ani, în preajma Anului Nou, undeva în Ardeal, în satul Sibiel. Am citit cartea Ceciliei Ştefănescu şi mi-a plăcut, mi-a activat multe simţuri, pentru că e o carte care are un parfum şi "gust" aparte. Apoi, am cunoscut-o pe Cecilia, am bătut palma şi am trecut la treabă. Au urmat doi ani în care am scris şi rescris scenariul, trecând prin nişte momente de fericire amestecată cu disperare. Amândoi suntem perfecţionişti şi eram în permanenţă nemulţumiţi. În ultimul an, am decis să nu mă mai implic atât de mult în partea de scris, aşa că tot greul a căzut pe Cecilia. Povestea s-a schimbat puţin, au mai dispărut personaje, l-am rugat pe Răzvan Rădulescu să ne «consulte», l-am cooptat în echipă şi, uite-aşa, după un efort comun, s-a născut un scenariu foarte bun, până la urmă. Ne-am lovit de alte momente grele, cu două luni înainte de începerea filmărilor, când am acceptat propunerea de a deveni preşedintele Televiziunii Române.
Un film de actori! N-aş fi reuşit absolut nimic fără ei. Fără Ioana, Maria şi Tudor, în primul rând. Şi cred că merită din toată inima să o pomenesc şi pe Cătălina Murgea, cea care face un rol senzaţional în rolul proprietarei de apartament. E amuzant că Ioana Barbu, cu chipul ei angelic, diafan şi total din afara peisajului de Bucureşti, fără să vrea, mi-a dat peste cap toate planurile de casting. Maria Popistaşu şi Tudor Chirilă au confirmat şi ei că sunt doi excelenţi actori de film, din păcate, foarte puţin folosiţi în România.
Sinopsis scurt
Te îndrăgosteşti. Nu există nicio regulă. Pentru restul lumii, poate părea ceva bolnăvicios. E ceva care te poate răni, te poate durea... mai mult decât orice altceva. Alex si Kiki par a fi două prietene foarte bune. De fapt, ele trăiesc o altfel de dragoste. Pentru familia lor, Kiki şi Sandu sunt doi fraţi care se ceartă din când în când. De fapt, sunt îndrăgostiţi... unul de altul. Legături bolnăvicioase spune povestea lor.
Sinopsis lung
Alex si Kiki se întâlnesc la Universitate, unde sunt amândouă studente. La început, sunt doar două prietene foarte bune.
Povestea lor de dragoste se naşte într-un bloc din Bucureşti. Aici, Alex închiriază o cameră în apartamentul sufocant al unei bătrâne singure şi greu de suportat, devenind vecina lui Kiki. Fetele devin nedespărţite, vorbesc vrute şi nevrute, dorm împreună, au o sursă permanentă de amuzament - pe cicălitoarea şi ipohondra doamnă Benes.
Relaţia fetelor se dezvoltă rapid, cu toate că personalităţile lor sunt extrem de diferite. Alex este o fire luptătoare, dar care se ascunde în spatele unei atitudini retrase, oarecum timide. Nu vrea să îşi dezamăgească părinţii, aşa că e foarte responsabilă cu viaţa de studentă. Iar Kiki, în spatele unei faţade extravagante, maschează o instabilitate emoţională.
Tonul poveştii se modifică radical, odată cu apariţia lui Sandu, fratele lui Kiki. Sandu pare acaparat de o gelozie suspectă, care naşte bănuiala unei relaţii incestuoase între cei doi.
Alex o convinge pe Kiki să plece din Bucureşti şi să petreacă vacanţa de vară acasă la ea, în satul Pietroşiţa. Aici, ascunzându-se de privirea părinţilor lui Alex, fetele trăiesc momente intense, dragostea lor atingând punctul culminant. Naturaleţea mediului rural le face să-şi dea frâu liber sentimentelor. Până când, într-o bună zi, Sandu îşi face din nou apariţia...
