Dragă Francois

De-ai şti cât de puţine
s-au schimbat între timp:
războaiele durează cam o sută de ani
iar lupii se hrănesc tot cu crivăţ,
unor poeţi li se arată funia,
alţii dispar fără urmă la treizeci de ani,
alţii - pe la curţi, în haine de mătase

studenţii sunt la fel de săraci,
doar că bogaţii mult mai bogaţi.
Scoicarii, cum ştii, doar că acum
se cheamă altfel, fetele
berbanţii, au localurile lor
de noapte, dragoste, vin, muzică,
o cu totul altă muzică - dar crâşmarii
n-au scăpat de vechea meteahnă
şi toarnă apă, dar nu-i mai blestemă
nimeni - prea puţini se întreabă
unde sunt zăpezile de altădată


bine ai făcut că te-ai ascuns
şi n-ai lăsat epitafuri pe vreo lespede:
ar fi întors-o ca să-şi scrie numele lor,
ar fi aşezat-o sub o ecvestră urâtă
sau ţi-ar fi despicat - frenologii
de la muzeul literaturii franceze - ţeasta,
în căutarea poeziei

dar puţini se mai întreabă
unde sunt zăpezile de altă dată.
Am uitat să-ţi spun că acum
albul nu mai este aşa cum îl ştii,
s-au găsit în el tot felul de nuanţe
care dau spre gri, aproape totul
tinde spre gri

în rest, puţine lucruri
s-au schimbat cu adevărat.

(Dan Dănilă, din volumul Fals tratat despre seară)