mă enervează că nu-ţi place cînd miros a tutun
că eşti atît de înţelegător şi de bun
că parcă nici n-ai şti că există egoism
c-ai auzit de Chomsky şi de structuralism
că bei ceai cu miere din cănuţa albastră
că mă faci să mă simt frumoasă ca o pasăre măiastră
că după ce te sărut aş vrea s-o fac din nou
că joci duminicile fotbal şi nu mă iei pe mine drept tricou
că ţi-aş învălui mereu buclele în mângâieri
că-n braţele tale uit că mîine va deveni ieri
că-ţi plac aşa mult cartofi prăjiţi cu parmezan
că nu ţi-e dor de mine nici după un an
că ştii cîte-n lună şi-n stele despre calculatoare
că nu-ţi pot uita gustul de nisip şi de mare
că am căpătat fobie de locurile unde tu nu eşti
c-aş vrea să se oprească timpul pentru noi, ca în poveşti
că uneori mă priveşti speriat cînd vin să te trezesc
că nu-mi dai voie să mă dez-îndrăgostesc
mă enervează umărul tău frumos mirositor
că nu auzi cînd sufletul meu te striga de dor
uneori mă enervezi îngrozitor!