Panseuri involuntare III (Cum arată un ţăran? / Alcooliţii)

Un ţăran arată în general destul de necăjit
Are tenul zbârlit
Multe liniuţe pe faţă
E harnic şi e simplu
Mai precis, arată ca un om în costum naţional
Ce mai tura-vura, ţăranul mai mereu e în haine naţionale
Şi cu căciulă de oaie
Iar când se culcă, stă în izmene
Uneori mai poartă o ie pe el
Şi vorbeşte cam moldoveneşte
Iar de un timp încoace are o faţă de fraier şi se dă mare.


Ăia care beau până cad sub masă
Se numesc alcooliţi
Oamenilor ăstora, săracii de ei,
Li se formează câte un burete în burtă
Şi când el se usucă şi îi e sete, cere, cere
Şi oamenii îi dau, dau
Pentru că aşa sunt alcooliţii
Alcooliţii ăştia una-două cad sub masă
Pentru că acolo dorm ei mai bine
Sau, cine-ştie, or fi vrând să vadă şi ei
Cum arată o masă în interior.

---

Motto: "Să cretinizăm limbajul"

(Gellu Naum)


Mai întâi mi-a căzut sub ochi un motto de pe Zmeura de câmpie a lui Mircea Nedelciu. "Război înseamnă să mergi la război, să vii de la război şi după aia să visezi război". O fetiţă de 6-7 ani avusese norocul să fie auzită de pictorul Dorel Zaica. Atunci mi-a venit pofta de a-l cunoaşte pe omul ăsta, care încă ştie să se mire şi să caşte gura la chestiile fabuloase pe care le spun copiii.

Apoi a fost o carte: Experimentul Zaica, semnată de Irina Nicolau, Daniela Alexandrescu şi Ciprian Voicilă. După aceea, un interviu al meu cu profesorul Zaica, din care aflam că de vreo 35 de ani face acest experiment de creativitate pe care, apoi, vreun an de zile am încercat să-l preiau şi eu. Şi din răspunsurile culese au ieşit aceste poezii.

Se spune că scrisul e o activitate solitară. Presupune izolare sau chiar o anume deprivare senzorială. În colectiv se fac alte chestii, se sapă şanţuri, se joacă fotbal. Poezia e cu totul altceva. Dacă aşa se spune, nu înseamnă că e şi adevărat.

Poeziile astea au ieşit din punerea în comun a minţilor. O colaborare. Subsemnatul a conceput câteva întrebări, profesorii de la şcolile pe care le-am contactat i-au luat la întrebări pe copii şi aceştia au dat, în unele cazuri, răspunsuri năucitoare. Răspunsuri din care am încercat apoi să creez o limbă comună. A ieşit o poezie deloc puerilă, care conţine chiar un fel de înţelepciune involuntară. Pentru că în majoritatea cazurilor copiii nu îşi dau seama că au har. Habar n-au că lucrurile debitate de ei au valoare. De fapt, nici unul dintre participanţii la experimentul de faţă nu se poate considera autor al acestor versuri.

Dar câţiva dintre copiii care au dat răspunsuri deştepte tot merită numiţi: Andreea Mărgărit (cl. a IV-a, Băneşti), Alexandru Crăciun (cl. a IV-a, Câmpina), Raluca Bălăşescu (cl. a V-a, Câmpina), Andreea Bârlează (cl. a V-a, Măgureni).

(Sorin Stoica)